Ce îmi place la bloggerii pe care îi citesc regulat
A greși este omenește … doar dacă se comit alte greșeli.
La început de an, în loc să fac o listă cu ce mi-am propus să fac în următoarele 12 luni, am decis să vă spun ce îmi place la bloggerii pe care îi citesc regulat. O parte dintre bloggerii pe care i-am retras din feed au încetat să-și mai apere propria identitate și au preluat, posibil fără să-și dea seama, o serie de deprinderi care nu le mai fac cinste. In schimb, am adăugat în feed bloggeri noi care cultivă nevoia de a dărui unui necunoscut o informație de calitate.
Gândesc
Intotdeauna am preferat compania celor care gândesc, care își folosesc propria tărtăcuță pentru a filtra informațiile care ajung la ei. Farmecul acestor discuții, contrar unora care se cred mai deștepți decât ceilalți, constă tocmai în diversitatea părerilor. Ele devin și mai interesante când începem să aruncăm cârlige spre viitor. Laurii vor fi culeși de către cei care au anticipat cel mai bine următoarea etapă.
Au umor
In cele din urmă, am învățat și eu să apreciez umorul rafinat și beneficiile acestuia. Există un beneficiu personal – al celui care face o glumă și un beneficiu colectiv – al celor care râd de ea. Eu vreau să râd. Si ca mine sunt foarte mulți români.
Scriu concis
Când dau peste un articol scris în stilul bețivului am senzația că bloggerul respectiv râde de mine. Mă trage la dreapta, mă împinge la stânga. Doi pași înainte, unul înapoi. Si râde de unul singur în timp ce eu mă întreb cu ce am greșit în trecut de mă chinui să-i citesc articolul până la capăt. Dar nici stilul cangurului nu-mi place. Dacă ideile sunt prea rarefiate mă pierd pe drum și renunț.
Sunt sinceri
Minciuna are picioare mici mici mici în rândul celor care citim regulat un blog. Din păcate, unii bloggeri uită acest amănunt și activează ocaua mică. Cei mai simpatici îmi sunt cei care se joacă de’a v’ați ascunselea prin arhivă cu mesaje publicitare. Noi ne prefacem că nu le vedem și continuăm să credem că sunt emise facturi doar pentru articolele marcate corespunzător. Simpatici îmi sunt și bloggerii care, din neatenție, mai scapă în articolele traduse păreri „personale” contrare cu cele postate în articolele anterioare.
Cultivă omenia
Indiferent de motivația care există în spatele unui blog, temelia acestuia ar trebui să fie din omenie. Fiecare blogger e liber să se comporte și să scrie cum crede de cuviință, dar să nu uite niciodată că mai devreme sau mai târziu va ridica ochii din monitor și va privi realitatea. Acolo va întâlni ceea ce a cultivat.
