Parentingul digital se referă la abordarea și gestionarea responsabilă a educației și supravegherii copiilor în era digitală. Acesta implică aplicarea unor strategii și practici adecvate pentru a proteja și a ghida copiii în utilizarea tehnologiei și a internetului.
Parentingul digital se concentrează pe aspecte precum siguranța online, educația digitală, monitorizarea și controlul accesului la conținutul online, gestionarea timpului petrecut în mediul digital, protejarea vieții private și promovarea comportamentului responsabil și etic online.
Parentingul digital implică o serie de aspecte, printre care se numără:
Parentingul digital este un proces continuu și adaptabil, care necesită înțelegerea și adaptarea la noile tehnologii și provocări online. Este esențial ca părinții să fie implicați, informați și să lucreze împreună cu copiii pentru a asigura o utilizare sigură și benefică a mediului digital.
Acest răspuns este net superior multor articole de pe meleagurile noastre, marea majoritate, scrise de către editori vânători de trafic online. El a avut curajul să menționeze faptul că „părinții trebuie să fie modele pozitive în utilizarea tehnologiei și a mediului online”. Dacă putem digera sau nu această afirmație este o cu totul altă poveste.
Atitudinea vizavi de parentingul digital s-a schimbat în ultimii ani datorită noilor generații. Acele generații obligate să se dezvolte într-o lume în care doar primul loc contează (a se vedea competițiile profesioniste de jocuri online în care echipa de pe primul loc primește o sumă fabuloasă și toți ceilalți o diplomă simbolică de participare) și în care fakenews este întreținut exact de cărte cei care îl condamnă.
Am observat tendința de a blama AI pentru că nu știe să rezolve cine mai știe ce integrală sau oferă răspunsuri greșite la unele întrebări. Recunosc acceași atitudine a adulților care nu au răbdare ca cei mici să crească, să capete experiență, să-și dezvolte un mod de gândire logic.
Discutam zilele trecute cu un amic despre AI și mi-a spus că, din punctul lui de vedere, AI ne arată cum ar trebui să fim. Nu ne arată cum suntem. Ne arată cum ar trebui să fim. Dacă privim în jur vedem persoane statice. Persoane care nu mai vor să facă un pas în față. Aceste persoane sunt primele care se tem de AI. Se tem că vor fi nevoite să se ridice din fotoliu și să învețe să folosească un dispozitiv IoT.
Pe scurt, parentingul digital nu mai este despre câte minute lași în fiecare săptămână copilul în fața unui monitor. Nu mai este nici despre ce face copilul în fața monitorului. Parentingul digital actual este despre sprijinul oferit copiilor pentru a se adapta la o lume bazată pe AI. O lume în care „exemplul părinților” este decisiv. Și prin exemplu nu mă refer la ușurința cu care se editează un clip și se încarcă pe YouTube. Mă refer la transmiterea unor valori care nu au nici o legătură cu tehnologia și mediul online. Valori pe care un AI nu le va putea niciodată înțelege pe deplin.
