Îm ultimele luni tot aud / văd / citesc că vom ajunge șomeri din cauza roboților. Roboțiii ne vor lura locurile de muncă. Ne vom confrunta cu o criză socială cel puțin la fel de mare ca cea de la începutul perioadei industriale. Că roboții vor munci non stop pe întuneric, vor fi lipsiți de taxe și nu vor fi uniți în sindicate.
Pe de altă parte, aud / văd / citesc cum toată lumea se vaită de lipsa personalului calificat. A fost o scurtă perioadă în care la angajare nu se mai ținea cont de nivelul de pregătire. Vrei să vii? Hai! Te vor învăța colegii ce să faci. În timp au recunoscut cu toții că o astfel de mentalitate este una neconstructivă. Pierderile datorate lipsei de pregătire a noilor angajați sunt atât de mari încât nu mai pot fi trecute cu vederea.
Faza interesantă este că de fiecare dată când am încercat să aduc în discuție cu cei din prima categorie și existența celei de a II-a categorii am observat o anumită reținere. Ca să fiu blând. Noi discutăm despre pierderea locurilor de muncă și protejarea …, nu discutăm despre tehnologia care ne omoară copiii.
În schimb, când i-am adus în discuție pe cei din prima cu cei din a II-a categorie am început să discutăm în termeni de evoluție, adaptare, responsabilitate, investiție în educație, randament, mindfulness.
Bunicii mei aveau o vorbă: „atât timp cât nu vezi caprele vecinului, ale noastre vor fi cele mai grase”. Dar să nu te duci cu caprele la târg. Riști să le vezi pe cele ale vecinului și îți dai seama că tot ce te-am învățat este greșit. Te vei confrunta cu realitatea și te vei simți neputincios. Vei vedea că viața este dură și nedreaptă.
Tot ce ține de roboții umanoizi urmează același clișeu – atât timp cât nu ieși din bula ta lipsită de tehnologie vei avea zilnic cea mai mare producție. Atenție la bulă. Trebuie protejată cu orice preț. Altfel, vei vedea realitatea.
Adevărul este că nu vor dispărea toate meseriile oamenilor. Ele își vor continua parcursul actual de tehnologizare, indiferent de alegerile noastre.
