Se discută despre nivelul la care a ajuns tehnologia dar și despre riscurile la care ne expunem dacă vom accepta să folosim un astfel de produs. Este comod. Nu neagă nimeni acest avantaj. Dar ne putem proteja față de el? Cine ne garantează că el nu colectează informații personale fără acceptul nostru? Poate colecta și interpreta inclusiv informații despre a căror existență noi nici nu știm.
Din partea sistemului legislativ eu unul nu am așteptări prea mari. El abia a reușit să legifereze o mică parte din cookie.
Chiar dacă încă de pe acum se discută destul de deschis despre lipsa de încredere, despre vulnerabilitate, despre confidențialitate în fața acestor noi invenții smart anticipez că primele discuții juridice pe acest subiect să aibă loc abia după ce se vor înregistra primele incidente grave și destul de multe persoane se vor obișnui cu ele pentru a mai putea fi interzise. Se vor limita anumite detalii nesemnificative, dar … se va repeta acceași scenetă ca la cookie într-o altă formă.
La început vor fi comenzi basic – deschide tv-ul. Stinge lumina. Dă muzica mai încet. Apoi mai complexe – unde mi-am uitat cheia de la mașină. Localizează telefonul furat. Activează camera video secretă din camera copilului. Apoi și mai complexe – ce gândește soțul despre mine. Sunt compatibil cu x. În final nici nu va mai fi nevoie să le purtăm pe cap. Vor fi atâți de mulți senzori în jur încât … glumă, glumă, dar am adăugat acest articol la Drept online.
Am evitat în mod intenționat să aduc în discuție dorințele unor mari conducători de a afla ce gândesc supușii despre ei. Ce gândesc, nu ce spun sau tastează pe social media. Sau … dacă poate citi, poate să și influențeze?
