De la un blogger se așteaptă să scrie primul despre ceea ce alții nici nu observă

Ce așteptări sunt din partea unui blogger? In ultimele luni, când o activitate offline m-a ținut cam departe de net, m-am tot gândit la această întrebare.

La scurt timp după ce am scris primul articol pe acest blog un amic mi-a spus că blogosfera ideală este glasul unei comunități. Glasul persoanelor dintr-o anumită regiune. Glasul celor au o pasiune comună. Glasul celor care urmăresc cu precădere zdrăngănitul banilor. Sau al celor care se folosesc de blog pentru a se menține în anumite cercuri. Fiecare blogger a pus ochii pe o anumită comunitate. Mai inspirat sau mai puțin inspirat. Depinde de motivul pentru care și-a făcut blog.

Apoi am învățat cum să vânez subiecte de articole. Râdeam discret de cei care își așteptau muza. Urmăream împreună cam aceeaşi bloggeri de top. Oricum nu prea aveam de unde alege în perioada respectivă. Diferențele începeau să apară în funcție de timpul alocat studiului articolelor apărute în feed-uri. Când scriau despre cum să faci din blog curgeau comentariile mai ceva ca frunzele toamna. Când postau un articol cu jumătate de adevăr … erau ocupați cu alte activități.

A urmat o perioadă în care am încercat să deslușesc de ce este atât de importantă promovarea unui blog. Bag de seamă că bloggerii au devenit un fel de vânători profesioniști. Vor să fie prezenți pe toate poligoanele social media și offline. Trag în cititori cu ce le vine la mână. Non stop. Trag cu articole programate, cu mesaje programate, cu roboți care distribuie în locul lor, cu vorbe la microfon. Partea mai puțin plăcută este că vor să aibă motive să sune la 112 chiar dacă folosesc bile cu vopsea. La început poate că mergea. Acum nu mai merge. Sunt atât de multe canale online și cărți tipărite pe noptieră încât am devenit extrem de precauți când ne mai rămân libere câteva minute.

In cele din urmă am acceptat că se pot face bani cu ajutorul unui blog în română. Bani. In contul bancar. Nu diverse produse primite cadou de sărbători sau la începutul unei campanii. Bani direct din blog. Nu din activități conexe acestuia. La început am fost mai sceptic în această privință. M-au convins doar extrasele bancare.

Ce așteptări sunt din partea unui blogger?

Pentru fiecare paragraf scris mai sus pot fi găsite pe internet sute de articole în română și mii în engleză. Si doar câteva articole în sens invers. De la cititor la blogger. Si cititorii noștri au așteptări de la noi. Ei ce vor să găsească pe blogurile noastre? Ce anume îi determină să revină – inclusiv la un anumit articol?

Umblă vorba prin blogosferă că cel mai greu pentru un blogger este să-și păstreze cititorii primiți în urma unei campanii, colaborări sau promovări. De ce este greu să-i păstrăm? Un motiv poate fi atitudinea noastră față de ei. Nouă ne place să ne poziționăm într-un foișor și să tragem în ei orbiți de rapoarte mărețe impuse de către unele agenții de publicitate. Ii momim cu jumătăți de idei și apoi tragem în ei. Nu avem timp să coborâm la nivelul lor în modulul de comentarii. Să interacționăm cu ei. Să ne împrietenim cu ei. Ne este frică de ei și moderăm toate comentariile.

Am avut ocazia să discut cu câțiva bloggeri profesioniști de afară. Iși priveau cititorii de pe bloguri ca pe proprii copii. Aveau o responsabilitate față de ei. Se comportau zilnic ca și cum seara vin copiii acasă și vor să discute despre ce au făcut la școală, au văzut pe stradă sau au citit pe net. De la ei am învățat prima dată că secretul menținerii unei comunități online este să-ți alegi subiectele de pe buzele celor care se salută în interiorul ei. Dacă cel mic a fost impresionat de cum cad toamna frunzele din copaci putem noi să-i spunem despre cum se pun răsadurile în solar primăvara până adoarme cu coatele pe pervaz. Nu va fi atent la noi. El vrea să discutăm despre frunze. Vrea să ieșim afară. Să explorăm. Să ne jucăm. Să învățăm.

Intre timp am mai testat. Am mai învățat. Am mai tras cu ochiul. Am mai discutat în privat. Am mai privit cerul din livadă. Si am ajuns la concluzia că cei care susțin că cea mai mare povară de pe umerii unui blogger este responsabilitatea față de cei care-l citesc au dreptate. Un blogger adevărat este cel la care prietenii vin de bună voie, nu cel către care necunoscuții sunt împinși. Cum prietenia merge mână-n mână cu responsabilitatea, cei care vin de bună voie au așteptări. Așteptări pe care, din păcate, cei mai mulți bloggeri le ignoră.

In această listă cu așteptări eu am pus pe prima poziție dorința de a citi prima dată ceea ce alții nici nu au observat. Dacă tot discutăm despre responsabilitate și performanță hai să începem să-i respectăm pe cei care dispun de capacitatea de a vedea ceea ce noi nu vedem. Si, foarte important, ne spun și nouă. Eu recunosc că am obosit să citesc aceeași știre prin diverse locuri fără nimic în plus. Parcă am devenit niște țațe care plimbă vorba de colo colo. Cu exagerările de rigoare. Dar fără o idee în plus. Vreau să întâlnesc bloggeri care își folosesc propria tărtăcuță. Care, atunci când se întâmplă un eveniment major în comunitatea lor, își exprimă părerea la cald. Atunci. Cât mai repede. Degeaba scriu după ce tensiunea a dispărut. Este prea târziu.

Ni s-a indus ideea că dacă scriem despre un subiect aflat pe val înseamnă că vrem să profităm pentru a ne rotunji veniturile. Este parțial adevărat. Este adevărat că aceste articole înregistrează un număr ridicat de vizitatori, dar să revenim și la partea cu responsabilitatea unui blogger. Cititorii ne așteaptă părerea. Vor să vadă ce părere avem despre acel viral. Vor să să aibă un loc unde să poată discuta civilizat cu ceilalți membri ai comunității adunate în jurul blogurilor noastre.

Dacă ar fi să aleg într-un blog cu o machetă grafică banală, fără responsive, fără conturi social media asociate, cu un autor anonim – unde pot găsi oameni care gândesc și sunt dispuși să se ajute reciproc și un blog cu o themă premium, optimizat seo 100%, cu o identitate puternică online și offline a autorului – unde găsesc doar povești și frânturi de informații utile, vă spun cât se poate de sincer că nu stau nici măcar o clipă pe gânduri. Il aleg pe primul.