De când mă știu, am preferat compania prietenilor care doreau să zboare indiferent de vreme și i-am evitat pe cât posibil pe cei care refuzau să se desprindă de sol. Această atitudine mi-a permis să învăț pe propria piele ce este frustrarea. Am învățat cum să fac haz de necaz, cum doar moldovenii știu, atunci când rămâneam în urmă. Am învățat să privesc în timp, la vremuri mai bune, când viața mi se părea nedreaptă cu mine. Am învățat să-i compătimesc pe cei care abandonau zborul. Am învățat că în clipa în care voi accepta să fiu ghidat de aceste frustrări îmi voi pierde aripile.
In toate articolele pe care le-am citit până acum despre blog ca formă de terapie am găsit enumerate doar avantajele pacientului aflat la marginea depresiei. Ești frustrat?!??! Fă-ți blog și scrie ce ai pe suflet! Direct pe un blog anonim. Discret pe un blog personal. Important este să te descarci ca să nu-ți sară niturile la cercuri. Ai și cont pe Facebook?!?!? Si mai bine. Doar ai devenit blogger. Distribuie articolul la toți prietenii din listă și în toate grupurile care te-au acceptat!
Dacă simțiți că frustrările vă acaparează blogul este mai bine să luați o pauză. Invitați-vă la cină cei mai buni prieteni. Spuneți-le ce vă frământă! Doar ei vă vor putea ajuta. Ei vă sunt prieteni adevărați. Noi putem fi doar cititori de blog și prieteni pe rețelele de socializare. Este adevărat că putem deveni și noi prieteni de încredere. In timp. Chiar și dacă nu ne va fi dat să ciocnim un pahar de vin. Până atunci, tratați-ne ca atare.
Indiferent de cât de dură și de nedreaptă vi se poate părea viața la un moment dat nu-i permiteți să vă doboare. Incepând din clipa în care vă veți accepta înfrângerea veți rămâne singuri. Vă poticniți, vă ajutăm. Vă lăsați înfrânți, vă abandonăm.
Când simțiți că frustrările vă împing să folosiți un limbaj care nu vă caracterizează salvați articolul în draft. Păstrați-l doar pentru voi. Si a doua zi încercați să-l rescrieți. Cu cuvintele voastre. Puteți să-i spuneți autocontrol. Eu îi spun respect.
