Chiar dacă am zile în care stau pe net și 24 h /24 h fără să cer nimănui spor suplimentar de tastatură și mi-am crescut fiica alături de mediul online urmăresc cu maximă atenție lista cu provocările generației din care ea face parte. Eu nu sunt de acord cu cei care afirmă că fiecare generație este o generație de sacrificiu. Fiecare generație se confruntă cu anumite provocări și nu toți cei din generația respectivă reușesc să se adapteze. Este mai comod să căutăm explicații în exterior decât să ne privim în oglindă și să recunoaștem faptul că am fi putut face mai mult.
Conform specialiștilor, principala provocare a celor din noilor generații este lipsa răbdării. Și nouă, când eram mici, ne lipsea noțiunea timpului. Doream ca atenția să ni se acorde imediat. Dar apoi am crescut și am observat în jurul nostru modele care ne-au permis să învățăm să avem răbdare. Modele de activități cu un ritm pe care nu-l puteam influența indiferent cât de mult am fi insistat sau și-ar fi dorit părinții noștri. Ei bine, între timp aceste modele au dispărut. Au fost excluse din viața cotidiană prin apariția unor alternative. Puțin câte puțin, așteptarea a fost înlocuită cu voința. În loc să așteptăm ne-am învățat să căutăm solții. Cel mai bun nu mai este cel care a așteptat, ci cel care a găsit primul cea mai eficientă soluție. Presiunea de a fi din ce în ce mai eficienți ne-a împins să căutăm soluții inclusiv acolo unde nici noi nu credeam că pot exista.
Această nouă abordare se regăsește în foarte multe domenii și relații. Partenerul sau angajatul cel mai bun este cel care găsește soluția care nu exista, este cel care se poate concentra în situații de criză și sub o presiune continuă. Răndare??! Nu avem timp. Presiunea este enormă. Acum. Toate cerințele actuale încep cu acum. Nu contează dacă acel acum vine la scurt timp după ce a fost transmis un acum precedent care necesită un timp mai lung de execuție. La sfârșit, cel care nu reușește să se adapteze este înlocuit cu cel care a reușit să se încadreze în timpul alocat cu toate cerințele. Nu contează cum. Important este că a reușit. Că a găsit acea soluție care nu exista. Ziua următoare va veni cu alte provocări.
În grupurile de PR se discută deja despre pasul în spate făcut de către uni angajați de top. Aceștia au preferat să renunțe la job-uri foarte bine plătite dar extrem de stresante și să se îndrepte către activități cu un venit mai mic dar însoțite de un stres mai scăzut. Cu alte cuvinte, persoane – repet, discutăm despre persoane cu un nivel ridicat de pregătire – care au spus stop mentalității descrise mai sus și au revenit la un stil de viață bazat pe răbdare. Au înțeles cât de nocivă era pentru ei și pentru cei dragi această grabă continuă. Cât de mult au fost dispuși să facă pasul în spate? Până acolo încât au renunțat inclusiv la confortul oferit de marile orașe și s-au mutat în sate aproape izolate. Au decis să înlocuiască lecțiile despre biodiversitate în fața televizorului cu cele direct în natură. Au renunțat la stresul din birou și au ales relaxarea în curte. Au renunțat la modelele bazate pe acum și au ales să se înconjoare de modele bazate pe răbdare, pe dezvoltare în tihnă.
La una din întâlnirile de parenting la care am participat am adresat în privat o întrebare unui corporatist. Exemplu clasic de corporatist. Era înainte de pandemie. Era adeptul teoriei acum. După ce m-am asigurat că-l așteaptă acasă un copil mic, l-am rugat să-mi recomande o aplicație care poate ajuta femeile să nască la 9 săptămâni. I-am urmărit atent reacția. Nu cred că a mai fost într-o situație atât de jenantă în viața lui. S-a abținut cu greu să nu riposteze imediat. Efortul depus era evident. După câteva înghițituri din paharul cu picior și umbreluță, cu ultimele resurse, și-a cerut scuze și s-a îndepărtat. Indiferent cât de mult ar evolua tehnologia, va rămâne ceva ce nu va putea accelera. Este un prag între cele două lumi care trebuie conștientizat și respectat. Chiar dacă ai feed-ul plin de oportunități tehnologice care te pot ajuta să-ți mărești profitul anual cu minim 25% și nu ai pus în viața ta mâna pe o carte de science fiction să nu uiți niciodată că alături de tine există ceva care se cheamă natură.
Răbdare și natură. Natură și răbdare. Aș putea să scriu articole întregi despre acest subiect. Despre importanța rădăcinilor dintre-o pădure virgină. Despre activitățile în curte indiferent de vreme. Despre soare și umbră. Dacă ar fi să caut un numitor comun al acestor subiecte aș alege răbdarea. Ne-am obișnuit să ne dorim să deținem controlul. Să putem decide singuri cât de mult să apelăm pe pedala de accelerație. Ei bine, în natură noi suntem spectatori. Nu avem pedală de accelerație. Nu ne stă în puterea noastră să influențăm ritmul în care se desfășoară lucrurile. Nu putem micșora perioada de la 9 luni la 9 săptămâni. Cu siguranță, putem influența evoluția prin controale și tratament adecvat. Dar, indiferent ce vom face, nu putem influența această perioadă.
Aceasta este lecția pe care cei din generația noastră am învățat-o. O lecție pe care avem obligația de a o transmite celor din generațiile următoare. Spre deosebire de noi care am crescut afară cu cheia de gât, ei sunt predispuși să crească în casă cu căștile wireless la urechi și ochii captivi în monitoare. În loc să socializeze cu alți copii în locuri de joacă sunt constrânși să stea singuri acasă și să-și dezvolte individualismul nociv. Hai să fim realiști si să acceptăm realitatea. Problemele cu care ei se confruntă sunt mai dure decât cele cu care ne-am confruntat noi. În anumite medii, deja se discută despre indivizi mari de ani dar imaturi din punct de vedere emoțional.
Copiii au nevoie de ajutorul nostru. Au nevoie să le fim alături. Au nevoie să le fim modele. Au nevoie să ne vadă cum plantăm o legumă sau un pom și cum avem răbdare până apare primul fruct. Vor să ne vadă cum ne bucurăm, cum țopăim în sus de bucurie când culegem primul fruct din pomul plantat împreună. În această toamnă noi am plantat în curte la căsuță 2 stejari și 10 trandafiri. Este abia începutul. Mai avem și alte gropi deja făcute care-și așteaptă gazdele.
În situația în care locuiești la apartament și nu dispui de posibilitatea de a planta într-o grădină își recomand kiturile de legume de interior. Sunt ghivece cu semințe gata pregătite. Le pui pe pervaz, ai grijă de ele și le urmprești cu răbdare cum cresc. Le dai binețe în fiecare dimineață și le mulțumești înainte să rupi câte un fir pe care-l așezi în farfuriuța cu micul dejun.
Un alt exemplu de dezvoltare a răbdării este așteptarea momentului potrivit pentru a plasa comanda online pe Hectarul. Îți pregătești lista din timp, îi întrebi pe cei mici ce unelte de grădinărit și jucării își doresc și aștepți să înceapă Black Friday. Reducerea maximă va fi de 70%
Învață să ai răbdare! Fii un model pentru copilul tău!
