Mă uit la fiica mea cum doarme și încerc să mă întreb ce este în sufletul unui copil care și-a văzut fratele mai mare spânzurat în dormitor, în sufletul unor părinți a căror fiu a luat o decizie extremă și în sufletul unor prieteni și rude care ne roagă să nu mai discutăm în necunoștință de cauză.
Aseară, un copil și-a găsit fratele mai mare spânzurat în dormitor cu cablul de la calculator. Unul dintre părinți a sunat la 112 și a anunțat întreaga tragedie. Medicii de la Serviciul de Ambulanță Prahova au încercat zeci de minute să-l readucă la viață, însă în final au declarat decesul adolescentului. Stirea, postată aseară pe un ziar local, a fost preluată astăzi cu titlul „Un elev de 16 ani s-a spânzurat că nu era lăsat la calculator”.
Stirea a fost preluată. Doar știrea. Sec. Dependența de internet dă bine la public. Mai ales atunci când ea conduce la sinucideri în rândul adolescenților. Ce anume l-a determinat să se sinucidă? Cum, n-ați înțeles? Internetul. De ce? Pentru că așa vrem noi. Cui îi pasă care este adevărul?! Cine are timp să adauge sfaturi sau condoleanțe?!!? Ne grăbim. Să nu credeți că este ușor să facem bani din senzațional. Primii iau spuma.
Hai să recunoaștem adevărul. Si voi ați căscat ochii și urechile la atât de multe informații negative încât nici nu mai observați lipsa elementelor pozitive. Mai grav, unii dintre voi, aveți obiceiul să aruncați cu pietre doar de dragul de a arunca cu pietre. Ați înlocuit compasiunea și empatia cu clișee negative.
Luați o pauză. Vă asigur că e de bun augur. Luați o pauză și urmăriți comentariile postate de către prietenii și rudele celui care nu a mai putut suporta tensiunile din familie. Ei nu îi atacă pe cei care aruncă cu pietre. Ei, cu lacrimi în ochi, ne roagă doar să nu mai discutăm în necunoștință de cauză.
