În urmă cu mai multe primăveri, pe vremea când țineam evidența restanțelor în facultate, Providența mi-a scos în cale o persoană care m-a învățat că minciuna și negativismul sunt de nedespărțit. Cum pot să-mi dau seama dacă o persoană mă minte? Urmărește-i vocabularul, m-a sfătuit. Fiecare persoană are scăpări, dar o persoană cu adevărat sinceră va folosi întotdeauna cuvinte frumoase. Invers este mai greu. Am spus „este mai greu”, nu imposibil.
Când am început să scriu despre digital parenting pe acest blog, mi-am dat seama că am putea evita cele mai multe probleme aduse în discuție dacă am avea o educație despre managementul impresiei. Conștient sau inconștient, comportamentul nostru se bazează pe sentimente. Aceste sentimente sunt precum niște hățuri. Cei care le cunosc existența și au decis să le folosească în avantajul lor îi pot transforma în sclavi digitali pe cei din jur. De ce unii copii petrec ore non stop în fața monitoarelor? Pentru că acolo au găsit ceea ce poate nici ei nu conștientizează că au nevoie în momentele respective. Acolo au găsit „ceva” care le-a umplut un gol. Ceva? Gol? Da. Un gol. Cu cât acest gol este mai mare cu atât timpul petrecut în fața monitoarelor va fi mai mare. Sau, pozitiv – cu cât acest gol este mai mic, cu atât timpul petrecut în fața monitoarelor va fi mai mic.
A fost o perioadă în care am fost dispus să bat sute de km pentru a participa la un eveniment de parenting. Am vrut să învăț. Am vrut să învăț cum să fiu un tată bun. Am vrut să fac parte din grupuri de părinți sensibili. În timp, lipsa de respect m-a determinat să-mi îndrept energia către alte activități. Aveam impresia că marea majoritate a celor prezenți preferă să se învârte în jurul aceluiași țăruș. La un astfel de eveniment am avut ocazia să asist la o discuție despre importanța sentimentelor în dezvoltarea unui copil, din păcate, o discuție îmbâcsită de negativism. În acel moment am conștientizat pentru prima dată diferența dintre o informație publicată într-o carte, informația auzită la un eveniment cu acces gratuit, informația auzită la un eveniment cu plată și informația primită în timpul unei întâlniri private.
Fiecare dintre noi ne dorim ce este mai bun pentru copiii noștri dar cât valorează informațiile pe care noi li le oferim? Vrem să-i învățăm cât de importante sunt sentimentele într-o perioadă în care noul stil de viață devine din ce în ce mai rigid și mai vulnerabil. Cunosc persoane „reci” din prudență. Au obosit să fie victime. Cei care reușesc să le câștige încrederea descoperă adevărata persoană. Vrem să-i ajutăm să se adapteze unui viitor în care fiecare impresie este automat înregistrată și analizată. Vrem. Dar ce știm noi despre acest subiect? Ce știm noi despre managementul impresiilor?
În ultima perioadă mi-a fost dat să aud despre fel și fel de incidente în școli datorate profesorilor care și-au mai pierdut din țiglele de pe casă. Acești copii, victime ale nivelului actual de învățământ, ar trebui să primească sprijin psihologic de specialitate. Din păcate, singura lor consolare sunt părinții. Dar noi suntem capabili să-i ajutăm? Ce sfaturi le putem oferi? La întâlnirile despre parenting se discută despre agresiunea dintre elevi și se evită discuțiile despre agresiunile din partea cadrelor didactice asupra elevilor.
Eu am obiceiul să-mi compar micuța energizată cu o mică grădină. Admir ce plantez. Se dezvoltă ce îngrijesc. Pentru a o putea „îngriji” cât mai eficient posibil mi-am propus să învăț la rândul meu. Mi-am propus să pătrund tainele secrete ale managementului impresiei de la cei mai buni. Este un nou început.
