Prefer discuțiile în contradictoriu și evit jignirile

Azi am renunțat să mai urmăresc două bloguri din cauza jignirilor repetate aprobate la comentarii.

De la blogurile personale (găzduiesc articole scrise de o singură persoană) eu am aceleași așteptări ca de la bloggerii respectivi. Atât timp cât le admir atitudinea pozitivă în offline, nu pot trece cu ușurință peste modul în care au început să-și modereze anumite discuții mai încinse pe blog.

Stim cu toții că printre noi sunt consumatori dependenți de noutăți negative și fani înrăiți ai unor expresii ce nu merită a fi rostite. Din păcate, au rămas suficienți de mulți. Mulți, mulți și generatori de trafic. Cei care mai au ceva prin tărtăcuțe evită să mai posteze comentarii pe bloguri. Cică din lipsă de timp sau din precauție. Acesta este și motivul pentru care predomină comentariile negative. Ei n-au nimic de pierdut și au suficient timp liber.

Este adevărat că în urmă cu puțini ani erau bloggeri care provocau discuții încinse doar de dragul promovării. Unii dintre ei au pierit. Năravul a supravețuit. Se scrie un aticol de calitate, se încinge o discuție când moderatorul e plecat în concediu, se obține traficul pe placul agențiilor și toată lumea e fericită. Mai puțin cititorii fideli cu o atitudine pozitivă.

Până de curând mă opream la articol. Evitam să mai arunc o privire și pe comentarii. Azi dimineață am decis să nu mai fiu complice la susținerea prostiei. Dacă au ajuns la concluzia că traficul generat de ei le este benefic înseamnă că eu nu mai am ce căuta acolo. Asta e. Stergem blogurile din feed și fiecare merge mai departe pe drumul pe care și l-a ales. Si timpul meu contează. Si sănătatea mea contează.

Rog a se face diferența între discuții în contradictoriu și jigniri. Atenție! Am observat că unii bloggeri nu acceptă să fie contraziși. Nu-și recunosc greșelile. Asta este o altă discuție. Acum vă invit să discutăm despre cei care jignesc de dragul de a jigni. Despre cei care provoacă intenționat tensiune. Eu nu-i sport.

Vă întrebam prin august ac dacă suntem noi capabili să facem profitabilă monetizarea omeniei?

Ca să putem face profitabilă monetizarea omeniei ar trebui ca fiecare dintre noi sa-și aducă aportul într-un fel sau altul. Cineva spunea că singurul mod de a stopa monetizarea prostiei este să contribuim la dezvoltarea monetizării concurenței. Nepăsarea este o formă de complicitate deoarece prostia omenească se dezvoltă de la sine. Omenia are nevoie de susținere. Așa-i legea Providenței.

Eu cred că putem. Si de ce cred? Din simplul motiv că am înțeles că altfel nu se poate. Am văzut unde duce nepăsarea. Primul pas este marginalizarea treptată a tuturor celor care încurajează prostia printr-o formă sau alta. De exemplu, bloggerii care acceptă jigniri la comentarii să rămână doar cu acei prieteni. Incepând de astăzi eu nu voi mai posta niciodată un comentariu în blogosferă dacă observ o jignire într-un comentariu aprobat anterior la acel articol. Bloggerul respectiv trebuie să aleagă cu cine preferă să meargă mai departe.

Excepție vor face comentariile postate în aceeași zi sau în ziua precedentă pe blogurile care au activă opțiunea de aprobare automată dacă a fost aprobat anterior un comentariu cu același nume și aceeași adresă de email. Nu a apucat încă să-l șteargă. Accept. Dar dacă îi mai și răspunde … să fie sănătos.