Dacă vreți să mănâncați la masă, ridicați-vă de pe podea

Ediția Social Media for Parents din acest an a generat câteva discuții despre așteptările celor prezenți în sală la astfel de evenimente.

Chiar dacă pe la unele terase se discută despre moartea blogosferei și nemurirea Facebook-ului, în ultima perioadă asistăm la o avalanșă de bloguri noi. Pe domeniu propriu, cu găzduire plătită. Cu logo, brand, identitate online. Ar trebui să fim mândri. Ar trebui. In urmă cu doar câțiva ani ne mulțumeam și cu bloguri anonime pe platforme gratuite. Din păcate, au început să apară discuții pentru că cei / cele din noul val vor să se așeze alături de cei mai vechi la masă fără să se ridice de la podea. Bunătățile sunt pe masă. Sunt pentru toată lumea. Ele sunt pe masă. Nimeni nu ne oprește să luăm și noi. Dar nici nu ne dă ca la animalele de companie câte un os sub masă.

Am tot auzit spunându-se că dacă vrei să ajungi la masă este suficient să scrii. Să scrii. Să citești și să scrii. Eu unul nu cred că este suficient. Poți să mănânci și pe podea. Dar mănânci din ce ajunge acolo. Este alegerea fiecăruia dintre noi. Unii se simt confortabil pe podea. Alții au simțit miros de pe masă și ridică frustrați din nas. Vreți la masă? Hai la masă! Ridicați-vă de pe podea!

Promovare

Am obosit când îi văd pe cei din noul val că sunt obsedați de seo. Si eu folosesc trucuri seo. Dar un blog nu se reduce la seo. Un blog adevărat se adresează unei comunități, nu unor roboți care decid ce link să apară înaintea unui alt link. Roboții știu acest lucru. Stiu, au analizat, au testat și au găsit soluții pentru ca ceea ce recomandă să fie într-adevăr util. Am obosit. Mă obosesc persoanele care așteaptă de la mine răspunsuri la întrebări fără de răspuns în timp ce habar n-au ce este un link, ce este o adresă url sau cum se redimensionează o poză. Nu eu am inventat algoritmul seo. Nu am nicio vină că este atât de complex și mai bine păzit.

Nu există un manual de seo. Există doar ghiduri redactate în baza unor observații și recomandări. Cu nivele diferite de complexitate. Ca să poți trece de la un nivel la altul trebuie să-ți dezvolți vocabularul. Trebuie să înveți niște noțiuni. Nu ai cum altfel. Nu este rea voință. Dimpotrivă, există o criză de personal și-n acest domeniu. Este nevoie doar de voință din partea celor care vor să se ridice la masă. Inainte de toate și de toate trebuie să accepte faptul că trebuie să o ia treptat. Etapă cu etapă. Poate să crească și într-o zi cât alții în trei. Aici nu suntem în cadrul sistemului de învățământ obligatoriu unde geniile sunt puse în aceeași bancă cu ceilalți. Poți, mergi mai repede. Nu poți, tragi mai tare. Important este să parcurgi etapă cu etapă.

Trafic

Vechea problemă a bloggerilor. Duelurile în trafic încă mai sunt de actualitate. Pe vremuri se discuta despre bloguri generaliste vs bloguri nișate. Care este mai bun? Cel generalist unde poți scrie despre orice sau cel nișat unde îți limitezi singur cititorii?

Am observat că acum se poartă blogurile nișate unde scrii și despre tot ceea ce faci în cursul zilei. Cu ce mașină ai plecat în concediu, ce cremă ai folosit pentru a putea sta pe scaun, ce ai auzit dimineață în lift etc. Cică aceste articole au rolul de a apropia bloggerul de comunitatea sa. Dezvoltă legătura dintre ei. Dacă știu că tragi cu urechea la ce discută vecinii în lift suntem mai buni prieteni. Se continuă cu relatări de pe la diverse evenimente. Câte o bârfuliță, câte un detaliu. Important este ca pe blog să se publice informații din afara nișei cu care bloggerul se mândrește. De preferat, informații „recomandate” de către cei ce știu ce se mai caută prin mediul online. Si uite așa apare acel trafic afișat prin diverse slide-uri.

In schimb, dacă un blogger onest postează un advertorial (a se citi – adaugă pe blog informații din afara nișei) lumea cam sare la messagerie inclusiv atunci când acesta conține informații utile celor din nișa respectivă. E advertorial. E scris pe bani. Nu citim. Uite că lumea s-a mai deșteptat. A început să facă diferența dintre un articol normal scris doar de dragul traficului și unul scris pe bani cu informații de la specialiști. Sper că ați observat că a început să apară și pe la noi advertoriale care conțin interviuri de la specialiști în domeniul respectiv.

Monetizare

Toți bloggerii trec pe la monetizare mai devreme sau mai târziu, indiferent din ce parte o iau prin blogosferă. Aici e aici. Cele mai multe discuții sunt generate de către cei care vor să ajungă direct la monetizare. Sar peste discuțiile cu promovarea. Sar peste cele de trafic. Sar peste multe etape. Vor să ajungă cât mai repede la monetizare. Si ce fac când ajung aici? Discută despre bani.

Revenim de unde am plecat. Blogurile au și alte foloase. Unele cu mult mai profitabile financiar decât banii dintr-o participare la o campanie ocazională. Ii felicit pe cei care au reușit să-și transforme blogul (nu un canal de știri pe platformă de blog) în principala sursă de venit. Sunt și astfel de persoane. Mă înclin în fața lor. Nu-mi cereți nume pentru că nu voi răspunde provocării. Din respect față de ei. La acest nivel, discuțiile despre bani atrag strângeri de buze. Aici se discută despe prietenii, despre comunități, despre spiritul civic, despre copii. Banii sunt pe un loc secund.

Am un amic somelier. La el am auzit o expresie (citez din memorie) – noi discutăm despre apă sau despre vin. Discuțiile despre apă sunt pentru cei care nu pot face diferența dintre o friptură și o tochitură. Discuțiile despre vin cu aceste persoane le consideră pierdere de timp. Ripostează imediat când atentezi la timpul lor. Stau minute în șir cu un pahar de vin în mână privind la stele, dar nu-ți acordă nici măcar câteva secunde dacă nu sunt convinși că le meriți. Ii întebi de vin, îți răspund de apă.

A nu se înțelege că sunt împotriva monetizării. Dimpotrivă, o recomand din toată inima. O ador. Dar simplă. Fără apă. Apa o beau separat. Doar când îmi este sete.

Dacă tot vreți să vă monetizați blogurile vă recomand să vă ridicați de la podea. Continuați chiar dacă vă este greu să învățați cum se editează un articol în format text, vă chinuiți să memorați termeni tehnici sau citiți mai mult despre educație financiară decât despre nișa aleasă. Mergeți înainte! La fiecare nivel veți întâlni persoane dispuse să vă întindă o mână de ajutor. In schimb așteaptă doar respect. Când îi întâlniți pe la câte un eveniment adresați-le întrebări pe măsura lor. Profitați de puținele minute avute la dispoziție pentru a discuta cu ei. Respectați-i! Si vă vor răspunde cu sinceritate. Vă recomand 10 lucruri pe care le înveți după ce scrii 13.000 de articole pe blog.

Anul trecut am participat la câteva cursuri de seo cu sprijinul unei firme românești. La unul dintre ele a venit un trainer cu o experiență mai mare. Fiecare dintre noi aveam dreptul la o singură întrebare notată pe verso cărților de vizită. Eram 15 persoane în sală și aveam la dispoziție 30 minute cu toții. 2 min de fiecare. După 30 min am fost avertizați că se ridică și iese pe ușă. După 15 min era discuție liberă. Am avut timp și de strângeri de mâini. Stiți cum a reușit? Foarte simplu. A luat fiecare carte de vizită, a citit întrebarea și ne-a ghidat către un articol postat pe blogul său privat. Avea răspunsurile deja pregătite. Unele articole aveau câțiva ani spre uimirea noastră. Acolo am găsit răspunsuri detaliate, bibliografie și discuțiile anterioare pe același subiect. De ce să pierdem timp offline când putem folosi online-ul în același scop? In offline am discutat mai mult cu omul din spatele specialistului. A fost prima mea lecție practică despre team management. Timpul alocat muncii, indiferent de natura ei, este recomandat să fie o etapă premergătoare celui alocat companiei cu oameni de calitate. Când am ajuns acasă mi-am configurat și eu categoria Ghid WordPress unde mi-am propus să postez mai des.

Am păstrat special pentru final încă un amănunt.

După cină există plimbarea de seară la brațul persoanei dragi.