Dacă mamele sunt grăbite, obosite și stresate de ce scriem articole lungi de parenting?
Articol recomandat mamelor cu blog și prietene în blogosfera de parenting.
In urmă cu niște ani, când am început să scriu pe acest blog (nu căutați în arhivă, că nu le mai găsiți) am întrebat și eu prin stânga și-n dreapta cum, cât și când e de preferat să scriu ca să urc în top. De urcat în top am renunțat la scurt timp după am văzut ce este pe acolo. In schimb, din vremea respectivă am reținut un detaliu la care sunt atent și astăzi. Cum? Cum putem – evoluăm în timp. Când? Când putem – cu condiția ca blogul să nu devină o povară. Dacă devine o povară ne-am dus pe copcă indiferent de înălțimea la care au ajuns toți metricii blogului. Cât? Aici e aici. Cât de lungi să fie articolele? 300? 500? 700? Cu galerie foto? Cu videouri? Cu comentarii? Cu înghețată pentru doamne și bere pentru domni? Cu de toate. Important este să-i ținem agățați pe blog cât mai mult posibil ca să ne crească și nouă galoanele.
Aceasta este teoria. In practică lucrurile stau puțin altfel. De exemplu, eu am observat că bloggerițele de parenting care se citesc și comentează între ele se plâng de lipsa timpului. Scriu pe blog fiecare când apucă. Inclusiv de pe telefoane. Fie-mi cu iertare, dar țin atât de mult la ochi încât nu mă veți vedea niciodată că voi scrie un articol de pe smartphone. Nu pot. Imi stric ochii. Plus că ce exemplu aș fie eu pentru fiica mea dacă m-ar vedea butonând la telefon imediat ce ajungem în parc? Să revin. Nu au timp. Sunt ocupate. Cu rețete. Cu jocuri educative. Cu plimbări. Cu șters micul dejun de pe podea. Ați reținut ideea. Sunt ocupate.
Păi dacă sunt ocupate de ce scriu articole lungi pentru mame la fel de ocupate? Si tot ele se plâng că le citesc din bold în bold din lipsă de timp.
Scriu pentru mame care au mai mult timp liber? Ați văzut voi copii liniștiți, babe frumoase și mame odihnite? Hai să fim serioși. Pentru odihnă avem locurile rezervate. Noi nu știm să ne odihnim nici când îi trimitem în tabere sau la bunici. Mereu găsim câte ceva de făcut sau începem să ne uităm pe albumele foto de dragul lor. Ce dor îmi e de el!! Nu-l voi mai certa niciodată că a intrat încălțat în casă.
Scriu pentru părinții de părinți? Pentru cei ieșiți mai devreme la pensie. Că tot se discută despre ei. Sunt tineri, sănătoși, cu pensii mari. Au timp liber să citească bloguri, să facă fișe. Copii lor, adică părinții din discuția noastră, primesc informațiile gata prelucrate la cafeluța de dimineață. Cu link-uri. Atenție mare. Părinții mai triază informațiile. Apropo, am văzut că pe unele grupuri de pe Facebook sunt afișate articole pro sau contra vaccinării obligatorii. Doar pro sau doar contra. Cine e captiv într-una din ele pleacă sigur acasă cu o idee pro sau una contra.
Scriu pentru boții de la google? Doar doar le mai dă și lor câteva puncte în plus ca să apară înaintea bloggerului prieten la evenimente și concurent la agenții. Cu cât articolul este mai lung și cititorul stă mai mult cu pagina deschisă (a nu se confunda cu – recitește ce am scris până când înțelege ce am vrut să spunem) cu atât ne punem mai bine cu ei.
Scriu pentru prietene? Care prietene? Dacă ar fi prietene ar spune mai repede ce au de spus și le-ar lăsa să-și termine vasele de spălat. Am văzut că nici prin București nu se mai găsesc menajere cu obraz subțire. Provocare. Cine are curajul să scrie prima un articol cu titlul – am ars fasolea în timp ce scriam un articol pe blog? Da sincer. La cald. Să lase fasolea arsă în oală, să se apuce de scris și când vine soțul acasă să-i întindă smrtphone-ul – ia și citește ce am scris pe blog, fasolea e arsă pe aragaz. Mi-am adus aminte. Nu știu cum se făcea dar când îmi mai sunam și eu mama din când în când suna ocupat și jumătate de oră. Atunci începeam să sun anumite persoane ca să văd cine o ține de vorbă. Le găseam ușor. Cam la fel este și cu blogurile între prietene. Dacă o prietenă are o oră pentru citit bloguri, până-i termină printzesa de pictat pe pereții altora la un atelier, și 10 bloguri pe care le citește regulat cum ați prefera să-și împartă timpul? Să citească câte puțin la fiecare sau să se rezume la primele două – trei? Dacă îi mai rămâne timp poate ajunge și pe la al VI-lea. Dacă nu. Poate data viitoare o ia de la coadă la cap. Ce n-aș da să mă fac mic și să urmăresc câteva mămici când ies de la grădiniță. Le stă mintea la al VII-lea articol. Se urcă în metrou. Se așează pe scaun lângă copil. Si? Scoate telefonul sau îl întreabă ce vrea să mănânce când ajung acasă?
Scriu pentru necunosuți? Mai spuneți și voi. Mă duc să-mi pregătesc ceva de mâncare. Sunt singur acasă.