Webstock 2018: responsabilitatea propriilor ciudățenii

Anul trecut mi-am dorit la Webstock o categorie de Parenting. In acest an mi-aș dori una specială dedicată proiectelor online cu politicieni. Da’ să fie cu umor, nu cu jale și invitații la proteste în stradă.

Sub influența nopților petrecute în căutarea somnului după ce am reușit să-mi adorm micuța energizată, anul trecut am propus ca la Webstock Awards 2018 să fie introdusă și o secțiune dedicată exclusiv acestei nișe. Ca să creștem calitatea campaniilor de parenting și să le reamintim în fiecare an celor prezenți în sală cât de importanți sunt cei 7 ani de acasă. Eu unul m-am săturat de cei care ignoră complet copilăria (o etapă neproductivă financiar, ca să nu spun o etapă care necesită cheltuieli financiare semnificative) și apoi încep să emită pretenții diverse. Ba că nu sunt responsabili și după câteva zile nici măcar nu au bunul simț să anunțe că nu mai vor să vină. Ba că nu sunt în stare să facă nimic. Ba că obosesc după câteva ore de ritm alert. Ba că le lipsește capacitatea de a se adapta la situațiile imprevizbile. Lista este lungă.

In fiecare an la Webstock am auzit discuții despre creșteri, despre evoluție, despre așteptări. La fiecare ediție mi-am luat doza de motivație. In schimb, de foarte puține ori am avut parte de discuții sincere despre stadiul real în care ne aflăm cu toții. Nu fiecare în parte. Impreună. Ca și comunitate. Fiecare își vede liniștit de bula lui și se ferește de ce este în jur. Această mentalitate merge o zi, două. Merge un an, doi. Merge zeci ani, două zeci de ani. Dar nu poate să meargă la nesfârșit. Când îi aud pe câte unii cum se bat în piept cu eticheta de influencer îmi stă pe limbă să-i întreb până unde sunt dispuși să meargă cu acestă influență. Atenție! Nu am spus niciodată că vreau paneluri cu invitați din partide politice. Au fost din anumite instituții. Asta este o altă poveste. Eu am spus doar că îmi doresc să ne concentrăm puțin mai mult pe educația celor de lângă noi. Să-i ajutăm să devină mai responsabili și să observe ciudățeniile din jurul lor. Să-i ajutăm să-și dezvolte o rezistență la anumite mesaje.

De când politicienii au înțeles că mediul online este capabil să influențeze decisiv o campanie au început să-l atragă în fel și fel de discuții cu unicul scop de a-i scădea credibilitatea.

O parte dintre cei care vin Webstock se cred experți în metode de promovare. Doar unii au și dreptate. Cealaltă parte vine la Webstock pentru a învăța cum să promoveze mai eficient. Ne place, nu ne place, politicienii locali ne-au oferit în ultimul an nenumărate evenimente care pot face obiectul unui studiu în acest sens. Doriți să învățați cum se promovează o mentalitate? Pe termen lung. Pe termen scurt se obțin doar rezultate instabile. Doriți să învățați cum se distrage atenția de la un eveniment cu un grad ridicat de importanță? Avem posibilitatea să facem studii pe cazuri reale în care noi, cu toții, am fost subiecți. Nu ne-a întrebat nimeni dacă vrem sau nu. Adresa din cartea de identitate a fost suficientă.

In acest an am urmărit cu răbdare câțiva bloggeri mai de prima linie. Bloggeri care și-au exprimat public dezamăgirea vizavi de comportamentul unor concetățeni. Doar o parte dintre ei, în acest an, au scris despre anumite locuri și întâmplări peste care alții doresc să se așterne uitarea.

Până la urmă ce înseamnă să fii blogger? Sau influencer cu blog? Om cu influență care mai scrie și pe un blog personal? O persoană care își strânge o comunitate căreea îi mai transmite din când în când o informație cu un scop comercial – stai lângă mine și îți promit că voi face tot posibilul ca să te determin să comanzi ceva. O persoană care atrage o comunitate pe care încearcă să o educe, să o ajute să evolueze, să o ajute să identifice tehnicile lipsite de omenie la care este supusă. Puțin din amândouă.

In lipsa celei de a doua părți, politicienii vor continua să ne ofere exemple de campanii de ne vom mira de rezultatele obținute. Partea cea mai puțin plăcută este că, dacă nu deschidem bine ochii, vom ajunge și noi ca bunicii noștri să privim cu ochii înlăcrimați cum ni se urcă nepoții în avion.

Cuvântul acestei dimineți – comunitate. Cu simpatii, antipatii. Cu bucurii, neplăceri. Cu zile bune, mai puțin plăcute. Cu toate ciudățeniile ei. Dar … să fie cu responsabilitate. Vreau să văd rezultate în stradă, nu în statisticele unei campanii de promovare în mediul online a unui produs sau serviciu. Vreau să întâlnesc pe stradă o comunitate alături de care să mă simt mândru. Să pot merge de mână cu micuța mea și să-i spun : „Uite, tată – am reușit!” Acela este bloggerul ce mi-l doresc. Restul este doar publicitate.