Digital Parenting – între provocare și necesitate

Digital parenting se bazează pe intuiție, nu pe amintiri și studii de specialitate

Spre deosebire de toate celelalte forme de parenting, paretingul digital are o particularitate fascinantă. Nu am moștenit modele din familie pe care să le urmăm. Nu există studii de specialitate la nivelul provocărilor actuale. Factorii care influențează acest domeniu evoluează într-un ritm extrem de alert. Până când sunt publicate rezultatele unui studiu el este deja depășit. Suntem obligați să învățăm. Suntem obligați să ne documentăm. Suntem obligați să mergem la evenimente și să discutăm cu alți părinți. Suntem obligați să ne recunoaștem greșelile. Nu avem timp. Suntem stresați, epuizați, nervoși. Dar vrem. Vrem să învățăm. Vrem să fim părinți buni. Această dorință este cunoscută și de către speculanți. Influenceri sau așa ziși cercetători. Mare atenție la sursele de informație cărora le acordați credibilitate.

De exemplu, o parte din studiile încă scoase în față cu privire la timpul petrecut de copii în fața monitoarelor sunt de pe vremea când ecranul televizorului era folosit pentru play station. Între timp au apărut posturile tv, unele dintre ele educative. Au apărut televizoarele smart conectate la internet. A apărut YouTube. A apărut comunicarea video. Între timp a apărut inteligența artificială și asistenții online. Un studiu efectuat într-o comunitate în care familia a fost pusă la zid nu are relevanță într-o comunitate în care importanța celor 7 ani de acasă petrecuți în familie a supraviețuit.

Am fost rugat să rezum digital parenting la un cuvânt. Am ales „adaptare”. Digital parenting nu are fundație. Nu există o temelie pe care să punem cărămidă cu cărămidă. Digital parenting are liane de care ne putem agăța pentru a ne deplasa. Precum maimuțele. Ne ținem de una, ne deplasăm, câștigăm experiență, ne prindem de alta, îi dăm drumul. Uneori mai și sărim de la una la alta.

Experiență. Încredere. Încredere în noi?!?!?! Cum îi ajutăm să aibă încredere în ei?

Singura modalitate de a ne ajuta copiii este să ne adaptăm mai repede decât ei.

Noi am primit o educație bazată pe încredere oarbă în alte persoane. Am înlocuit meșterii cu profesioniștii. Șefii de echipe cu leaderi. Le-am schimbat numele. Lipsa de încredere în propria persoană am păstrat-o. Noi nu suntem buni. Nu ne pricepem. Ei știu ce spun. De fapt, ei nu știu ce spun. Ei știu cum să spună.

Ca părinți, avem obligația de a intui ce se va întâmpla în viitor și să-i ajutăm. Cu aceeași responsabilitate cu care le pregătim din timp sistemul imunitar pentru intrarea în colectivitate. Știm că sistemul lor imunitar nu se va putea dezvolta dacă îi ținem captivi într-un mediu steril. Intuim că în clipa în care vor intra în colectivitate vor fi expuși unor riscuri și îi pregătim din timp. În fiecare zi.

Noi în cine avem încredere?

Vă recomand:
• Știm unde să ne uităm când vrem să le verificăm telefoanele copiilor?
• Restricțiile de Control Parental pe router-ul de acasă sunt doar pentru acasă

Limitarea accesului la internet este cea mai mare greșeală

Eu sunt de partea celor care consideră că limitarea accesului la internet este cea mai mare greșeală pe care o poate face un părinte. Începând de la cei mici consumatori de YouTube și până la cei mari dependenți de rețelele de socializare. A-i limita unui copil accesul la internet este la fel de grav ca a-l bate. De ce sa-l batem? De ce să schimbăm parola la router? Dacă tot îl tratăm ca pe un individ lipsit de drepturi de ce să nu-l privăm de apă și hrană? Fără mâncare. Fără apă. Singur în cameră. Până vine și-și cere scuze cu capul plecat. Noi suntem părinți. El este un copil. Noi l-am făcut pe el, nu el pe noi.

Aveți un prichindel care ar sta toată ziua pe tabletă? Pe YouTube Kids. Respectați-i această dorință și fiți un părinte înțelept! Micuța mea energizantă are acces la tabletă ori de câte ori vrea ea. După ce ne-am jucat afară sau după ce ne-am hârjonit prin casă. De fiecare dată când mi-a cerut tableta i-am dat-o. A fi părinte nu înseamnă a-ți impune decizia. A fi părinte înseamnă a limita cu maximă discreție bula în care copilul va lua singur deciziile care-l privesc. Recunosc. Au fost și zile în care noi i-am dat tableta pentru a putea finaliza ceva. Dar au fost excepții. Rare.

Aveți un copil cu care nu vă mai înțelegeți? Un copil care își neglijează temele și care stă toată ziua pe calculator? Ați încercat să aflați ce face pe calculator? V-ați gândit vreodată că pentru el calculatorul este un refugiu? Un loc unde se refugiază pentru a se calma, un loc unde uită de toate tensiunile și responsabilitățile din familie. Calculatorul poate fi singura legătură cu unii prieteni apropiați aflați la sute de km. Prieteni cărora le spune cu ce probleme se confruntă.

Aveți un copil cu abilități tehnologice? Aflați că există locuri publice cu acces gratuit la internet. Există locații unde poate „fi prins” net de la o terasă, hotel, etc. din apropiere. Există vecini binevoitori. Dacă ați ajuns în această situație vă recomand să vă gândiți la cât ați investit în încredere. În încrederea copiilor voștri în voi.

Au încredere copiii voștri în voi?

Vă recomand să vă puneți în pielea unui adolescent. Cunoaștem cu toții provocările specifice vârstei. Într-o bună zi, acest adolescent este agresat. Doar online. Speța ușoară. Dacă voi l-ați sancționat în copilărie pentru toate nimicurile cu blocarea accesului la internet credeți că acum el va avea curajul să vă spună cu ce se confruntă? Nu va spune nimic. Va ascunde. La fel cum au ascuns și zecile de fete că au fost șantajate cu poze deocheate. Lipsa de încredere a început din momentul în care a sesizat faptul că nu poate accesa de acasă anumite website-uri.

Cea mai gravă boală a secolului nostru este singurătatea. În ciuda mijloacelor de comunicare de care dispunem singurătatea face ravagii. De ce am ajuns în această situație? Pentru că am neglijat importanța încrederii reciproce. Prietenii noștri erau din rândul copiilor din același cartier. Prietenii copiilor noștri pot fi din toate colțurile lumii. Pot fi.

Mediul online ne poate fi cel mai bun aliat

Spuneam la început că dorința voastră de a fi părinți buni este cunoscută și de către speculanți. Ei cunosc faptul că știrea negativă vinde mai bine decât cea pozitivă. Așa se explică de ce articolele și cărțile despre avantajele accesului copiilor la internet sunt rare. Ele nu vând. Nu generează trafic online. În cele mai fericite situații, ni se spune doar că internetul este o unealtă și că depinde de noi cum o folosim. Dar când învățăm să o folosim? De la cine învățăm să o folosim? Ce știm noi despre internet ca să putem lua o decizie corectă pentru familia noastră?

De ce avem nevoie pentru a ni-l transforma în aliat? De timpul nostru. Exact – tot de timpul nostru. Există tendința de a privi timpul petrecut de copii în fața monitoarelor ca pe un timp câștigat pentru alte activități casnice. Aici greșim. Cel puțin, până la o anumită vârstă. Noi trebuie să fim lângă ei și atunci când sunt în fața monitoarelor. Trebuie să stăm lângă ei și să le împărtășim bucuria, să le respectăm preferințele. Trebuie să-i ajutăm să învețe cum să folosească timpul respectiv în avantajul lor. Apoi, treptat, treptat ne putem retrage. Este exact ca-n offline. Scenariul ne este cunoscut.

De exemplu, pornind de la un video de pe un canal de YouTube îi putem îndemna să picteze o floare sau să încerce un pas nou de dans. Sau căutați video-uri hazlii și râdeți împreună cu ei. Cu copii, cu pisici. Aveți de unde alege. Pentru început puteți folosi YouTube Kids. Apoi, după ce mai capătă experiență, vă recomand canale clasice de YouTube dedicate jocurilor creative. Sunt mii de aplicații cu jocuri – puzzle, instrumente muzicale, pictură, logică etc. Vreți să-i ajutați? Căutați un joc nou. Abonați-vă la canale de calitate și urmăriți când se postează un clip nou. Duceți-vă voi la ei cu tableta. Fiți voi cel mai buni prieteni!

Am întâlnit părinți care aveau pata pusă pe jocurile online și se plângeau despre imaturitatea financiară a copiilor. Nimic nu-i poate ajuta mai bine să-și dezvolte educația financiară decât un joc de strategie – jucătorul este obligat să-și strângă resurse, să decidă cum să le distribuie (pe dezvoltare sau pe armată), să planifice anumite acțiuni. Mai nou, să facă diferența dintre opțiuni pe care le poate activa prin puncte obținute din joc sau cumpărate cu bani reali. Vreți să-i ajutați? Jucați-vă cu ei! Împărtășiți-le pasiunea! Vor păstra bucuria alături de părinți și experiența financiară.

Model în familie

Limitarea accesului la internet este cea mai mare greșeală. Lipsa unor reguli stricte – care se aplică tuturor membrilor familiei, nu doar copiilor – este o greșeală și mai mare. Avem nevoie de un stil de viață sănătos care să reziste în fața tendinței mediului online de a ni-l acapara în totalitate. Din păcate, noi … una spunem și alta facem. Apoi începem să emitem pretenții.

De exemplu, în momentul în care simțim primele semne de plictiseală (indiferent că suntem la semafor, la coadă la mall, la o petrecere) scoatem telefonul din buzunar și ne verificăm mesageria. Inclusiv atunci când sunt copiii lângă noi. În loc să discutăm cu ei preferăm să ne uităm pe monitor. Ei sunt copii. Să se uite pe geam. Hai să fim serioși!

Am întâlnit zeci de articole în care se aduceau fel și fel de argumente potrivit cărora prezența unui smartphone este nocivă în imediata apropriere a unui bebeluș, dar nu am găsit niciunul în care să se recunoască faptul că mămicile stau pe net când alăptează. Sau cu părinți care dorm cu telefonul pe pernă.

Un alt detaliu extrem de important este dimensiunea monitorului. Am observat un număr din ce în ce mai mare de părinți care se plâng de probleme oftalmologice la copii datorate folosirii smartphone-ului. Câți dintre copiii respectivi dispun de o alternativă pentru a naviga pe internet? Nu internetul strică ochii, ci dimensiunea redusă a monitorului.

Vă recomand:
• „Obișnuinţa” cu statusul de victimă a bullying-ului se învață în familie
• De ce pe tableta ta se poate și pe a mea nu?
• Eu investesc zilnic în capacitatea fiicei mele de a rezista în fața tehnologiei
• Copii orfani cu părinţi captivi în mediul digital
• Familia și dependența de internet
• Voi când v-ați întrebat ultima dată copilul ce a văzut interesant în offline?

Marea provocare – protejarea datelor cu caracter personal

Am spus mai devreme că prietenii lor pot fi de peste mări și țări. Pot fi. Depinde de ei dacă se împrietenesc sau nu. Depinde de noi dacă-i încurajăm să socializeze cu necunocuți sau nu. Unii dintre ei pot fi copii de aceeași vârstă. Alții pot fi adulți care se dau drept copii. Copiii voștri știu să-i deosebească? Cum îi putem ajuta? Din păcate, acesta este doar începutul. Ne va fi din ce în ce mai greu să ne protejăm intimitatea.

Cea mai mare parte a internetului se bazează pe culegerea de informații despre utilizatori și pe folosirea acestora în anumite scopuri. Sistemul legislativ în această privință este depășit din foarte multe puncte de vedere chiar dacă în ultimii ani au mai fost făcuți câțiva pași importanți. Prin informații despre utilizator spun date biografice și biometrice, pasiuni, locuri vizitate, profil psihologic, dorințe, situație financiară, fișă medicală, bunuri existente în locuință, rată de consum etc. Nici măcar jucăriile nu mai sunt ce au fost pe vremea noastră. Știți că există jucării care transmit informații producătorului fără acceptul nostru? Știți cât de vulnerabile sunt routerele configurate incorect?

La început am adus în discuție timpul pe care-l petrece un copil pe internet. Nu discuțiile despre timp sunt importante. Important este ce fac în acel timp. Important este dacă ei sunt capabili să conștientizeze ce este internetul, cu părțile lui bune și mai puțin bune. Important este dacă ei sunt pregătiți să facă față provocărilor online.

În timp ce noi îi învățăm să nu transmită adresa reală unui necunoscut fără acceptul nostru, al părinților, anumite grupuri de firme își dezvoltă mijloace bazate pe inteligență artificială care să ne monitorizeze fiecare mișcare și decizie pentru a ne putea scoate în cale cele mai avantajoase oferte publicitare. Nu ne mai putem izola. În schimb, îi putem ajuta să-și dezvolte capacitatea de a rezista în fața tentației de a comanda imediat un produs, indiferent de cât de profitabil li s-ar părea în acel moment.

Habar n-avem ce va urma. Singura modalitate de a-i ajuta este să le dezvoltăm capacitatea de adaptare. Să le oferim o educație sănătoasă, să le transmitem mai departe un stil de viață bazat pe omenie și să ne rugăm ca Providența să fie de partea lor.

Vă recomand:
• Ce înțeleg copiii din discuțiile noastre în contradictoriu din mediul online
• Spre deosebire de Bau Bau și Baba Cloanța, internetul ne poate fura copiii
• Teama îi face pe tineri să privilegieze siguranţa socială în detrimentul libertăţii

Smartphone-ul – de la telefon și aplicații la asistenți online

Noi am prins telefoanele cu disc. Apoi pe cele cu taste. Când am pus mâna pe primul telefon mobil am zis uauuu. Când am folosit prima dată un smartphone îmi era teamă să nu-l scap din mână. Când mi-am instalat primele aplicații am început să apreciez timpul economisit. Au urmat asistenții online. Ei vor domina lumea în care copiii noștri vor trăi. Sunt pregătiți pentru ea?

Am lăsat în mod intenționat la sfârșit acest subiect. Cele mai multe discuții despre parenting digital se reduc la internet vs bonă. La internetul folosit pe post de bonă pentru a ne putea odihni, spăla vasele, pregăti masa, da cu aspiratorul sau, sunt și astfel de situații, pentru a avea timp să ieșim cu prietenele / prietenii la o terasă. Nu toți părinții sunt 3 / 1. Mai sunt și 1 / 3.

Viața este o pistă de atletism. Unii copii pornesc cu un avans față de ceilalți copii de aceeași vârstă. Unii au dormit cu părinții în același pat, alții au dormit singuri în altă cameră. Unii s-au jucat în curte împreună cu alți copii și animale, alții s-au jucat singuri în cameră. Unii au avut timp pentru activități libere, alții au avut un program strict cu activități extrașcolare. Unii au avut acces liber la internet de mici, alții doar câteva ore pe săptămână. Fiecare decizie a noastră le va oferi un avans mai mic sau mai mare.

Copiii noștri, peste doar câțiva ani, vor fi obligați să dispună de asistenți online pentru a putea face față cerințelor cu care se vor confrunta. Cei care-i vor folosi cel mai eficient vor avea cel mai mare avans.

Vă recomand:
• Asistentul Google evoluează în mod constant și câștigă noi abilități

În loc de concluzie

O bună parte din generația noastră avem aripile copilăriei tăiate. Părinții noștri ne-au vrut binele. Au vrut să avem o viață mai bună decât cea de care au avut ei parte. Ce-mi doresc eu este să nu repetăm aceeași greșeală. Din dorința de a-i proteja și de a-i ajuta, le tăiem aripile. Suntem incapabili să anticipăm ce va urma. Singura modalitate de a-i sprijini este să-i ajutăm să-și dezvolte capacitatea de adaptare. Să le oferim un model de viață bazat pe omenie și să le favorizăm posibilitatea de a obține experiență în lumea care-i așteaptă. Lăsați-i să zboare! Asta este menirea unui părinte.

Notă

Această prezentare a stat la baza discuției, la invitația Roxanei Maria Baciu, dintr-o Seară Magică la Focșani, marți 12 februarie 2019, despre digital parenting.