Bloggerii se consideră niște maeștri, dar aleargă după discipoli

Cred că rolul unui blogger adevărat este să arate celor din jur un mod mai bun de a gândi și de a se comporta și să aștepte ca cei cu ochii cât de cât deschiși să învețe ceva de la el.

Asta cred eu. În practică, din păcate, bloggerii cu pretenții de trafic au ajuns să bage mâna în pușculiță pentru a-și afișa mesajele pe monitoarele noastre. Am în lista de prieteni de pe Facebook câțiva bloggeri cu care am strâns mâna de câteva ori, cu care mai schimb câte o vorbă din când în când. Cu toate acestea, nu de puține ori mesajele lor îmi sunt afișate alături de sintagma „sponsorizat”. Traficul datorat cititorilor fideli care-i urmăresc activitatea prin feed sau prin newsletter nu este suficient pentru a fi onorate obligațiile de trafic.

Știți vorba „numele lor pe toate gardurile”? Ei bine, aceeași impresie mi-o lasă și unii bloggeri. Îi regăsesc peste tot. Cum apare o sursă nouă cu potențial semnează și ei prezența. Nivelul intelectual al celor din comunitățile respective este un parametru neglijabil. Important este să crească numărul de vizitatori pe blog. Doar ăla contează. Duelul în blogosferă se face în traficul obținut și mai puțin în ce reușesc să îmbunătățească în tărtăcuțele cititorilor de blogguri.

Partea mai puțin plăcută este că, din dorința de a le fi înțelese povestioarele, se omite cu bună știiță tot ceea ce ar putea îngreuna lecturarea acestora. De ce să scrii împotriva valului și să te citească doar rudele apropiate, când poți să scrii pe val și să te citească toată comunitatea? Vechemea dilemă. Continuă să rămână de actualitate. În acest caz, de ce ne mai mirăm că blogosfera a rămas la stadiul de recomandare la cafeaua de dimineață? Binențeles, cu puține execepții.

Vă invit la un calcul simplu. Un calcul pe care îl recomand tuturor celor care au pretenții financiare de la un blog.

Să presupunem că valoarea unei ore alocate blogului este de x euro. Cu alte cuvinte, dacă aloc o oră blogului mă aștept să obțin un venit de cel puțin x euro. Acești bani pot fi obținuți în mod direct – în cazul unor advertoriale sau indirect – prin alte metode de monetizare sau fidelizare online. După ce este postat articolul există tendința de a băga mâna în pușculiță pentru a-l promova în diverse comunități online cu y euro. Deci, valoarea articolului rămâne x-y euro. Vă provoc să comparați x cu y. Nu vreți să rămâneți cu x? Să păstrați acei y euro? De ce nu vreți să transpirați câteva minute în plus, de y euro, și să obțineți un articol și mai bun? Un articol care să merite o distribuție naturală.

Vă reamintesc faptul că și cititorii de bloguri se confruntă cu aceeași pierdere de timp. Și ei au copii de crescut. Și ei au familie cu care să se distreze. Si ei au prieteni / prietene de scos la o drumeție. Și ei au un teac de cărți pe noptieră. Ce vă faceți să credeți că ei nu au altceva de făcut decât să citească povestioarele postate pe bloguri? De ce îi ademeniți cu mesaje publicitare către articole scrise în grabă?

Voi știți cât valorează recomandarea voastră?

Toată industria din spatele mediului online se bazează pe recomandările utilizatorilor. Dacă începând din acest moment noi ne-am uni și am decide să nu mai recomandăm nimic internetul ar fi altfel în doar câteva secunde. Știu. Este o iluzie. În schimb, putem conștientiza cât de valoroase sunt recomandările noastre și să începem să fim mai exigenți când recomandăm ceva în mediul online. Hai să folosim această situație în avantajul nostru! Ne este cu putință. Este nevoie doar de voință.

Ne aflăm într-un cerc vicios din care mi-aș dori să ieșim cât mai repede cu putință. Pe de o parte avem bloggeri foarte conștiincioși, care se delimitează clar de scriitorii de povestioare, a căror articole zac în anonimat și pe de altă parte avem o masă mare de cititori care recomandă toate postările lipsite de omenie și trec nepăsători mai departe când întâlnesc un articol care le-a fost de folos.

Hai să ne respectăm reciproc!