Cât costă un canal de YouTube pe piața locală din România

Acest articol nu este dedicat tinerilor care vând canale de YouTube cu monetizarea abia activată. Nu este dedicat nici celor care le cumpără pe câteva zeci de euro. Este dedicat celor care au pretenții ca publicitatea pe aceste canale să aibă vre-un rezultat.

Cât costă un canal de YouTube

Pentru cei care nu știu, pentru a se activa monetizarea unui canal de YouTube acesta trebuie să îndeplinească 2 condiții: să obțină 1000 de abonați și 4000 de ore de vizualizare într-un an. Cele două condiții nu sunt chiar atât de simplu de îndeplinit în mod natural. Drept dovadă a acestei afirmații este numărul extrem de ridicat de abandonuri înainte de monetizare sau la scurt timp după activarea monetizării. Am spus „în mod natural” pentru că există câteva mijloace cu ajutorul cărora poate fi puțin grăbită îndeplinirea celor două condiții. Cei care cred că mărețul Google nu urmărește aceste mijloace se înșeală amarnic. Putem afirma că le mai tolerează, dar este imatur să susții în ziua de azi că nu știe ce se petrece la el în bătătură.

Pentru Google canalul respectiv este o jucărie. Cineva a învățat niște pași. Cineva a urmărit un algoritm. Peste câțiva ani, este posibil, ca acel cineva să se maturizeze și să accepte faptul că poate obținute doar rezultate infime cu ocaua mică. Renunță la mentalitatea care l-a ținut captiv. Renunță și începe cu răbdare un drum nou, de această dată, cinstit. În acel moment începe o colaborare de lungă durată.

Singurul care are de pierdut este cel care crede că poate avea foloase financiare de pe urma unor conturi fictive.

1000 de abonați nu înseamnă 1000 de vizualizări integrale în câteva ore după ce a fost publicat. 1000 de abonați sunt 1000 de abonați. Atât. Nici partea cu numărul mediu de ore de vizualizări zilnice nu mai stă în picioare după activarea monetizării. Gama mijloacelor disponibile se actualizează, mai mult sau mai puțin discret, imediat după ce monetizarea a fost activată. Cu alte cuvinte, canalul respectiv se mai poate baza doar pe mijloacele reale – mijloace care, în cele mai multe cazuri, nu pot avea rezultate financiare la nivelul așteptărilor. De aici și până la abandon este doar o chestiune de timp.

Știți cu cât se vinde un canal de YouTube pe piața locală din România? Cu câteva zeci de euro. Cam între 20 – 40 euro. Stiți cam cât costă o oră de colaborare cu un freelancer începător în YouTube? Peste 10 euro. La un calcul simplu se obține cam 4 ore de muncă pentru un canal care necesită 4000 de ore de vizualizări. Concluzia o las în seama voastră.

Discutam anul trecut, prin toamnă, cu un amic despre evoluția mentalităților în breasla celor ce oferă promovare online și, cu părere de rău, am recunoscut că s-au păstrat vechile metehne. Vor în continuare grafice mărețe fără să le pese prin ce mijloace au fost obținute. Mărețe să fie. Să fie mărețe pentru că și ele, la rândul lor, se simt nevoite să prezinte clienților rapoarte mărețe. Nu există încredere. Există doar grafice imbatabile cu valori mărețe. Și o lipsă totală de respect față de concurența care a început să fie mai responsabilă.

Avem parte de niște vremuri în care întâlnim la tot pasul dorințe rapide. Toți vrem „acum” câte ceva. Tantrumuri de oameni mari de ani. Facem presiuni asupra celor din jur crezând că-i motivăm. Căutăm exemple. Unii dintre noi obținem „ceva” acum fără să mai fim atenți dacă acel ceva este exact ceea ce ne-am dorit. Refuzăm să ne mai gândim că, este posibil, ca ceea ce ne dorim să necesite timp. Ne mulțumim cu ceea ce am primit, dar avem așteptări conform comparațiilor cu cei care au înțeles că ceasul de la mână arată 24 h / zi indiferent de marcă și de dorința lui.

Comentarii

  1. Elena Santos spune:

    Oh da.Încă se cer cifre să fii băgat în seamă. Sunt canale si conturi, bloguri, articole care peste noapte ajung la mii de abonati, followeri sau vizualizari doar pentru a multumi o agentie să îti ofere un amărat de contract pe bani putini sau produse la schimb. Trist.

  2. Tudor spune:

    Ne furăm căciula unii la alții și apoi ne plângem că la noi totul merge prost. Merge prost pentru că refuzăm să privim obiectiv în jur. Refuzăm să fim creativi și să ne asumăm riscuri inerente acestei activități. Preferăm comoditatea, fie ea și una fictivă sau menținută pe umerii altor persoane.

Postează un comentariu


Articole învecinate