De ce bloggerii comentează mai des pe rețelele de socializare decât pe bloguri?
Mă tot întreb de câteva săptămâni, de ce bloggerii comentează mai des pe rețelele de socializare decât pe bloguri. Pe propriile bloguri și pe blogurile altora.
Toți bloggerii, de cel mai mici la cei mai mari, vor trafic. Toți vor trafic. Toți vor comentarii. Dar țin cu altă echipă. Cu rețelele de socializare. Ințeleg să-și distribuie articolele pe unde rentează, dar nu înțeleg de ce comentează prin străini.
De exemplu, un blogger vede postat într-un grup de pe Facebook un link către articolul unui alt blogger. Ințelege, sau nu, ce a vrut să spună și îi lasă un comentariu. Pe facebook. De ce? Dacă tot îi alocă câteva secunde sau minute, după posibilități, de ce nu merge până la capăt? De ce nu i le scrie direct pe blog? Bloggerul ar obține un comentariu nou care îi aduce un plus valoare articolului respectiv.
Sunt singurul care are senzația că bloggerii își fură singuri căciula?
In loc să ne adaptăm constant metodele de promovare, noi ne lăsăm ademeniți de tendințe atent formulate. Este ca și cum am avea la poartă un pom și un copac – udăm copacul zilnic, pomul o dată pe an și suntem frustrați că nu avem fructe. De ce nu udăm pomul mai des? Dacă vrem comentarii mai multe în blogosferă de ce le postăm mai des pe rețelele de socializare?
In urmă cu câțiva ani am întrebat un blogger, nu-i dau numele – încă mai este activ și tinde la blogger profesionist, de ce postează comentarii pe alte bloguri și mi-a spus că nu dorește să-și asocieze numele cu toți începătorii. El nu posta comentarii nicăeri, fie vorba între noi. Aici nu este vorba despre așa ceva. Aici discutăm despre un blogger care a decis să-și asocieze numele cu un alt blogger, de un blogger care a decis să posteze un comentariu la un mesaj cu link către un articol postat pe un blog. Comentariul există. Nedumerirea mea ține de locul unde a fost postat.
Un comentariu postat pe o rețea de socializare are viață scurtă.
Ajunge repede în arhivă și se va alege praful de el. In schimb, un articol postat pe o pagină de blog va ajunge la adânci bătrâneți alături cu blogul gazdă. De acolo, de pe blog, va trimite accesări. Numărul acestora va depinde de valoarea articolului și de calitatea comentariului. Mi s-a reproșat de câteva ori că nu am blogroll. Si? Cine vă oprește să postați câte comentarii doriți? Vreți 10.000 de link-uri postați 10.000 de comentarii. Fără nof și dof – dof e doar pe bani, pe o perioadă limitată și doar după o analiză atentă. Pentru cei care nu știu, un link dofollow către un website cu probleme poate dăuna grav seo-ului strâns link cu link.
Am auzit bloggeri susținând că sunt activi pe rețelele de socializare pentru că își doresc trafic provenind de acolo. Postează pe propriul cont, pe grupuri, mai dau și bani pentru a putea ajunge la persoane din afara acestor grupuri. Orice vizitator este binevenit. Dar de vizitatorii provenind din articolele postate în blogosferă ați auzit? Vă propun un mic exercițiu de memorie: câte pagini ați avut deschise în browser când ați căutat ultima dată ceva pe net? Eu unul caut mai întâi pe google, deschid câteva articole și apoi încep să sar din link în link. Când dau peste un comentariu cu care rezonez și are gravatar la autor dau click. Vreau să știu cine se află în spatele acelui blogger. Sunt mulțumit, mă abonez și îi cer prietenie.
Apropo de link-uri la autor. Eu am obiceiul să pun la adresa blogului link către categoria de pe blog care are legătură cu subiectul articolului respectiv. Dacă postez într-un articol în care se discută despre câte ore mai este recomandat să stea un copil în fața monitoarelor, prefer să pun link direct către categoria Digital Parenting. Rezultatele se văd în webmaster tools.
Blogosfera poate concura cu rețelele de socializare cu inteligență și puțin efort în plus.
