În primul și primul rând acest articol nu se dorește a fi pro sau anti-vaccinare. Nu sunt medic ca să-mi pot da cu părerea în această privință și, recunosc, încă mai am prin frigider câteva borcane cu cătină și miere de albine.
Acest articol este despre libertatea de exprimare și despre revenirea la protejarea celor mai slabi de tărtăcuță – o practică folosită în toate perioadele de răscruce ale societății. În loc să venim în sprijinul lor și să-i ajutăm să mai evolueze câtuși de puțin se dorește eliminarea totală prin toate mijloacele a informațiilor care ar putea să le pună la îndoială starea de lâncezeală în care se găsesc.
Ne plângem de la un capăt la celălalt despre involuție dar alegem exact acele soluții care favorizează dezvoltarea involuției la problemele cu care ne confruntăm, în loc să căutăm soluții care să ne ajute să evoluăm.
Avem atâtea „comitete şi comiţii” încât fuga de răspundere a devenit o banalitate în rândul lor. Noi în cine să mai avem încredere? De ce nu ies în față și să ne câștige încrederea? Am mai adus vorba de câteva ori despre rahatul de pisică ascuns sub preș. De ce le este frică? Sau nu au curajul să-și asume afirmațiile?
În loc să cenzureze postările anti-vaccinare eu aș prefera să le favorizeze pe cele pro-vaccinare oficiale – pe cele îm spatele cărora se află instituții demne de încredere. Atenție. Nu vorbesc de postările unor medici în nume personal. Pe contul personal fiecare medic poate să zică ce dorește. Este contul lui personal. Eu mă refer la postările bazate pe un comunicat de presă / raport semnat și parafat de o instituție. O instituțe pe care să o putem trage la răspundere dacă merge cu ocaua mică.
Eu prefer să le lase acolo și să-mi ofere alternative. Se pricep la recomandări în baza profilului nostru online. Dacă m-au prins că m-am uitat la o discuție anti-vaccinare să-mi umple feed-ul cu mesaje pro-vaccinare oficiale. Repet. Insist. Oficiale. Este treaba lor cum fac rost de ele. Ei sunt la butoane. Eu doar vin cu idei și încerc să vă ajut să înțelegeți cât de periculoasă este această atitudine. Pe termen scurt, mediu și lung.
Un individ educat este un cetățean pierdut. Va dori să devină persoană