Epitaf de blog : Eu vă las pe toți cu bine și să nu uitați de mine!

La câte taxe au apărut pentru un blog, dacă vreți să lăsați moșternire urmașilor urmașilor voștri conținutul unui blog mai bine alegeți o platformă gratuită.

Cu modestia care mi-am propus să mă caracterizeze, pot spune că fac parte din a II-a generație de bloggeri români. Pe cei din prima generație rămași activi îi putem înnumăra pe degete. Unii au renunțat. Alții … și-au schimbat tastatura cu una din pene de înger. Am prins perioada de glorie în care ne întâlneam pe la blogmeet-uri și vroiam să mutăm munții din loc. Am prins perioada de restriște când au apărut rețelele de socializare și traficul a scăzut peste noapte. Am prins și noua formă de cenzură în care peste noapte dispărea o parte din ce postam ziua. Am văzut bloguri care au crescut într-o săptămână ca altele într-un an și bloguri care au dispărut din feed la cântatul cocoșilor.

De când cu taxa asta pe domeniu web, în rândul unor bloggeri mai încărunțiți ca mine (dintre cei care au scris din pasiune și omenie, nu mânați de la spate doar de interese financiare) a început să se discute despre soarta domeniilor lor. Podgoria o lasă fiului cel mare. Casa de vacanță de pe litoral fetei celei mici. Apartamentul din capitală finei. Casa părintească soției. Dar cel mai drag domeniu cui rămâne? Cine va avea grijă de el?!?! Cine îi va plăti taxele? Cine îi va actualiza platforma și pluginurile?

Îi bântuie blestemul bibliotecii. Când s-au apucat de scris toți prietenii le-au spus să publice o carte. Ce este un blog? O carte poate fi ținută în mână. Poate supravețui într-o bibibliotecă după ce autorului i se suflă în colivă. Un blog? Cum poate conținutul său să supravețuiască în timp? Există tehnologie? Există, dar până la ea te omoară taxele mai ceva ca popa până la Dumnezeu. Taxă de domeniu. Taxă de hosting. Taxă de mentenanță.

De dragul evoluției ne-am înghesuit cu toții pe domenii web proprii. Am renunțat la cele gratuite și am trecut la cele cu plată. Am crezut că va fi mai bine. E drept, unii dintre noi am fost și condiționați de cei cu dare de mână.

– Dacă vrei să primești un pișcot de la noi bagă mâna în buzunar și fă o investiție minimă. O investiție mică care îți va deschide larg ușa către asistații sociali moderni. Iar dacă vrei și ceva în care să-l înmoi fii activ zilnic. În fiecare zi să postezi câte ceva. Blogurile care nu se citesc se uită!

Bine, bine, dar dacă noi nu vrem ca rodul muncii noatre să dispară odată cu noi? Ce putem face dacă refuzăm să le lăsăm copiilor sau nepoților acest domeniu moștenire precum spațiul ală comercial din centru … cu tot cu creditul la bancă?

– Băi, nepoate, ia fii atent la mine! Îți las ție cel mai măreț domeniu al meu cu condiția să-i plătești taxele în fiecare an.
– Și mie ce-mi iese?
– Poți să mai arunci și tu o privire prin el. Vei găsi multe chestii cărora le-ar sta bine în tărtăcuță.
– Mă mai gândesc.

Care dintre voi vrea să se asocieze cu mine într-un proiect de viitor? Succesul este garantat!

Înainte de Crăciun, când am fost în cimitir, am văzut că intră pe poartă o mașină inscripționată. Nu era închisă la culoare, cu îngeri pe capotă. Mai degrabă semăna cu una de la o florărie. Intră pe poartă și se oprește în fața bisericii. Coboară două dudui îmbrăcate la salopete. Cea mai tânără scoate un smartphone din buzunar și după câteva mângâieri galeșe de ecran îi indică colegei o direcție. Merg mână la un mormânt. Dau aprobator din cap și revin la mașină.

Chiar dacă mormântul bunilor mei părinți era în direcția opusă am făcut un ocol. Unul mai lung. Când am revenit în dreptul lor erau live cu o altă duduie. Mormântul era împopoțănat la refuz. Flori. Nemuritoare și naturale. Coroane. Ghirlande. Lumânări. O instalație de pom de iarnă îi mai lipsea.

– Vă trimitem factura pe email, cum am făcut și data de trecută, aud din spate. Banii au fost retrași automat din contul lăsat de răposat.

Concluzie. La vremuri noi, servicii noi. Legal. Cu deviz, factură si plată anticipată.

Dacă cei din offline pot, noi în online de ce să nu putem? Ai un blog pe domeniu *.ro și nu vrei să dispară totul după ce îți schimbi tastatura? Fă un cont special cu posibilitate de retragere automată și ne ocupăm noi de toate cele lumești.

– Să ne scoatem banii din veniturile din drepturi de autor?
– Auzi, dle, la el. Drepturi. În ce an te crezi, mă?