În urmă cu câteva săptămâni, pe vremea în care cea mai mare parte a ceea ce a mai rămas din blogosfera românească a decis să boicoteze referendumul familiei tradiționale, a apărut un video … îndrăzneț, promovat rapid în mediul online de către multe persoane cu aspirații de influenceri locali.
Care a fost reacția blogosferei românești de parenting? Precauție maximă. Să nu deranjăm anumite persoane. Să nu deranjăm anumiți cititori. Acea blogosferă care cu doar câteva luni în urmă se lăsase angrenată în isteria GDPR era acum lipsită de voință. Legea e lege și trebuie respectată. Respectul față de copii este ceva negociabil. Organizăm evenimente despre expunerea propriilor copii în blogurile de parenting, dar când cineva se folosește de copii în scopuri discutabile devenim prudenți. Atunci am luat o decizie. Mi-am dat seama că, involuntar, am revenit la povestirile nemuritoare din copilărie. Acel gen de povestiri care generează vizualizările dorite de agențiile de publicitate. Acel gen de povestiri bune de citit înainte de culcare. Acel gen de povestiri dintr-o lume diferită de realitate.
Referendumul a picat. Unii dintre cei care au ales boicotul au început să-și conștientizeze lipsa de discernământ în situații de criză. Părea că totul se va da uitării și ne vom concrentra pe alte subiecte.
Din câte am băgat de seamă, nici cei de la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie nu au avut mai mult curaj. Riscul de a-și pierde locurile călduțe era prea mare.
Ăia nu. Ăia nu. Surpriză. Un grup de 13 parlamentari au depus plângere împotriva agenției de publicitate care a produs clipul respectiv. Da, măi. Parlamentari. Acea categorie de asistați social pe care-i blamăm cu toții 7 zile din 7, 24 de ore din 24. Parlamentari.
Voi urmări evoluția acestei plângeri și reacția unor „prieteni” din social media care au distribuit cu surle și trâmbițe acest clip la momentul respectiv.
„Nu stiu despre voi, dar eu nu vreau să trăiesc într-o ţară în care să ajung să dau cu subsemnatul la Poliţie – la Direcţia Pentru Investigaţii Criminale (say, what?) – pentru o campanie de comunicare (bună, rea, discutabilă, pe gustul meu sau nu, e total irelevant câtă vreme nu a încălcat vreo lege) doar pentru că nu le e pe plac unora care, vremelnic, au ajuns prin Parlament. Oricât şi-ar dori unii, azi, să o reînvie, Republica Socialistă România e istorie. Şi istorie trebuie să râmână.” a postat Dragoş Stanca pe pagina personală de Facebook.
„Există o interpelare în care apare şi numele meu. În timp ce vorbesc cu dumneavoastră încerc să îmi dau seama cum am semnat interpelarea aia. E foarte probabil că un coleg pe care îl cred de bună intenţie să fi venit în grabă la mine să îmi zică că are o interpelare şi dacă o semnez. Eu nu am citit-o. Asta se poate întâmpla. Dar faptul că a apărut o plângere penală este o mare tâmpenie. Acum încerc să aflu ce s-a întâmplat cu interpelarea aceasta, când am semnat-o. Dacă ştiam despre ce e vorba nu semnam aşa ceva. Sunt foarte confuz în momentul de faţă”, a afirmat, pentru MEDIAFAX, deputatul PNL, Pavel Popescu.
Acest „incident” a fost rezolvat pe cale amiabilă.
vezi ca ai cam pus apasat penita pe comuitatea blogosferei, desi ai dreptate in ce spui. eu ma incadrez la habarnisti pentru ca nu am urmarit dezbaterea celor 2 tabere la referendum si prin urmare nu stiu la ce video te referi.