Am decis ce să fac când micuța mea îmi spune: Tati, du-te!

Acum doarme. Profit și eu de acest moment de liniște ca să vă spun ce am decis să fac când îmi spune: Tati, du-te!

Pe scurt, am decis să mă duc. Să o las să-și satisfacă curiozitatea. Să o las să experimenteze. Să o las să exploreze. Inclusiv atunci când siguranța ei este pusă la încercare. Să o las să capete încredere în ea. Si în mine. Pentru că am luat această decizie abia după ce a învățat să-mi ceară ajutorul. Ea știe că sunt în apropiere. Eu știu că simte pericolul.

Ce va înțelege ea mai târziu este că lumea pe care a descoperit-o în copilărie este o lume reală măsluită discret de către noi. Părinții ei. Am foarte multe exemple. De la obiecte cu echilibru instabil dispărute temporar din casă și până la cioburi adunate din iarbă.

Aleargă. Cade. Se ridică. Peacă, buba! Si fuge mai departe. Pe parchet, pe beton, pe pământ, pe pietriș, pe nisip, pe zgură, pe gazon, prin lucernă, pe gheață, prin zăpadă. Niciodată pe trotuar, lângă mașini. Pun pariu pe cât vreți voi că într-o bună zi îi va face cu ochiul un covor cu jar încins. Ce este în sufletul meu când o văd în genunchi? Mândrie. Mândrie de tată. Fiecare julitură în genunchi este semn de bună purtare.

Adevăratul parenting constă în drumul până la dorința unui copil

Eu am ajuns la concluzia că parentingul este o școală cu examene zilnice care constau în dorințele copiilor. Incepând din clipa în care ne minunăm de două linii și până când își iau rămas bun de la noi pentru ultima dată.

Discutăm despre mindfulness și gândirea pozitivă. Discutăm cu bunicii despre educația înțeleaptă de pe timpuri. Discutăm cu alți părinți de pe meleagurile noastre sau de peste mări și țări. Discutăm. Dar când ați discutat ultima dată despre ce se află în căpușorul lor la această vârstă?

Un prieten mi-a spus că parentingul este ca meteo. Te uiți la tv, vezi cum este vremea și te îmbraci corespunzător înainte să pleci. Iți iei umbrela dacă plouă. Nu o cumperi atunci. O ai deja. De ce vă pregătiți mănușile prin octombrie? Pentru că știți că va urma sezonul rece. Ei bine, cam la fel este și cu căpușorul lor.

Dacă știm ce va urma ne putem pregăti. Mai bine sau mai stângaci.

Aceasta este concluzia cu care am plecat de la a III-a ediție a Weekend-ului de parenting organizat de Eu, părinte ghemotoc. Mulțumesc, Cristina Oțel, pentru invitație. Aici am discutat despre limite, între libertate și NU, despre disciplina ca insuflare de valori, despre tipuri de disciplină și despre stilul fiecăruia dintre noi.

Seminariile au fost susținute de către Ioana Agachi și Nicoleta Căpraru, psihoterapeuți centrați pe persoană, cu o experiență de peste 7 ani în spate și mai mult de 50 ateliere de parenting realizate.

In timp ce noi discutam despre dorințe și relații emoționale sănătoase, micuța mea energizată a explorat împreună cu alți copii o lume de basm. Tatiiii! Incă o dorință îndeplinită – pictură pe mâini. O știa de pe Youtube.