Decizia pentru accesibilizare pentru persoanele cu dizabilități trece pe la incluziunea socială

Sâmbătă am participat la o întâlnire a grupului civic DizAbil.eu Vrancea unde am discutat despre necesitatea accesibilizării Sălii Polivalente din Focșani și despre cât de important este ca ei să fie cât mai vizibili în comunitate.

Înainte de toate, vreau să recunosc faptul că am resimțit din nou gustul amar al regretului că am făcut un pas în spate în Blogosfera Vrancea. Chiar dacă știam că va veni o zi în care comunitatea locală va avea nevoie de sprijinul ei pentru a-și susține eficient anumite inițiative, contrar cu anumite interese, nu am căutat prea mult resursele necesare pentru a o proteja. Detaliile acestei decizii le păstrez în continuare pentru mine. Acum vreau doar să-mi exprim regretul că în prezent nu există o blogosferă locală care să preia astfel de mesaje și să facă ceea ce se face prin alte comunități din țară.

Despre NEaccesibilizarea instituțiilor fiecare dintre noi poate da câteva zeci de exemple. Indiferent că suntem sau nu persoane cu dizabilități. A avea acces nu înseamnă doar a putea intra fizic într-o anumită instituție. A avea acces înseamnă să poți într-un timp cât mai mic posibil să rezolvi peroblema pentru care te-ai dus acolo. De exemplu, în urmă cu câteva săptămâni, când am vrut să-mi schimb cartea de identitate, m-am confruntat cu imposibilitatea de a plăti o taxă pentru că nu era nimeni care să-mi ia banii. Nu aveau POS. Jucăria de plăți de pe hol era defectă. Am fost trimis să plătesc la sediul primăriei sau … online. Exact. Să plătesc online. Despre recentele peripeții cu sistemul medical mă abțin.

O bună parte din accesibilizarea în instituțiile publice se rezolvă de la sine dacă se acceptă digitalizarea acestora. Începând din acel moment vom scăpa cu toții. Indiferent dacă suntem persoane cu dizabilități sau nu. A pune în prezent presiune pe primărie ca să dispună de accesibilizare activă pentru persoanele cu dizabilități o consider o pierdere inutilă de timp și o altă sursă de gâlceavă.

În schimb, susțin în totalitate accesibilizarea în toate instituțiile de cultură și de sport pentru persoanele cu dizabilități. O partidă de sport sau o piesă de teatru se poate urmări și online dar nimic nu se compară cu prezența fizică în sală. Am afirmat și-mi suțin părerea că decizia pentru accesibilizare pentru persoanele cu dizabilități trece pe la incluziunea socială. Mă rog, sâmbătă am spus „consider că este mai importantă accesibilizarea către inimile noastre”. Acolo am învățat „incluziune socială”.

Providența ne-a adus alături. În aceeași comunitate. În aceeași perioadă. Altfel decât era în urmă cu câțiva ani. Creștem și ne dezvoltăm împreună. Exact – împreună. Avem nevoie să stăm împreună, să socializăm, să împărtășim aceleași bucurii. Perioada în care stăteam și ne mulțumeam cu mici atenții ocazionale din partea unor instituții a trecut. Lucrurile s-au schimbat. Acum nu mai așteptăm. Acum ne implicăm și ne susținem reciproc. Inclusiv atunci când este vorba despre a pune presiune pe o instituție pentru a găsi o soluție și fonduri.

Nu neg importanța adreselor oficiale. Cu semnătură și ștampilă. Își au și ele rolul lor. Dar vă asigur că o astfel de inițiativă va avea alt rezultat într-o comunitate în care „alegătorii” respectă și susțin drepturile persoanelor cu dizabilități. Sunt sigur că, de exemplu, după ce toate afișele sportive vor conține o poză cu suporterul Răzvan într-o bună zi cineva va găsi și soluții și fonduri pentru accesibilizarea sălii polivalente din oraș. El poate fi un model. Să fie cât mai vizibil. Să arunce mingea de început la fiecare meci. Să fie în sală. Să se implice. Să-și facă câți mai mulți prieteni. Și să aștepte. Într-o zi Providența va fi de partea lui.

În altă ordine de idei, incluziunea socială are nevoie urgentă de sprijin de specialitate. Nu doar în rândul persoanelor cu dizabilități. Pandemia a lăsat sechele greu de imaginat. Avem urgent nevoie de cineva care să ne reamintească cum să comunicăm între noi, cum să ne întindem o mână de ajutor, cum să fim alături unul de celălalt.