Inteligența parentală se moștenește de la părinți și se lasă moștenire îmbunătățită

Inteligența parentală se cultivă. Se ia ce se moștenește de la părinți și se pune la inimioare și în tărtăcuțe când apar liniuțele pe bețișor. Acolo se îngrijește zilnic câtă ață pe fuior vom avea.

In timp ce scriam headline-ul mi-am dat seama că sunt nedrept. Mai există o posibilitate de a pune inteligența parentală la inimioare și în tărtăcuțe. Poate mai sensibilă decât cea pornind de la liniuțele pe bețișoare. Am vrut să editez. Să reformulez. Să scot bețișoarele. Dar mi-am dat seama că greșesc din nou. Nimic nu se compară cu țopăitul soției cu bețișorul magic în mână. Poate doar îmbrățișarea unor soți când li se aprobă să schimbe destinul unui copil. Sau al unor soți care decid să întindă o mână de ajutor unor nepoți cu care soarta a fost nedreaptă și le-a luat prematur părinții de lângă ei. Sau a unor bunici care privesc cu ochii înlăcrimați cu un ochi la poza propriilor copii (plecați din țară și care nu mai dau nici un semn de viață) și cu un ochi la copiii acestora aflați lângă ei.

Vă rog să recitiți paragraful anterior din postura părinților care au fost copiii respectivi. Fiecare dintre noi își dorește să își vadă liniuțele. Fiecare vrem să ne putem permite să stăm acasă 7 ani și să ne creștem copiii așa cum ne-am dori. Dar … există un mare dar. Si aici intervin deciziile, compromisurile, bucuriile, frustrările. Ce facem? Cum procedăm? Care sunt prioritățile noastre?

Spre deosebire de vremea părinților noștri care erau obligați să reproducă anumite sfaturi parentale trasate cu profesionalism de către cei care susțineau că au grijă de popor, noi avem posibilitatea să discutăm cu profesioniști în inteligența parentală (nu în nlp). Avem posibilitatea să ne documentăm, să discutăm, să învățăm. Nu putem schimba ce am moștenit. Fiecare cu moștenirea lui. Dar avem posibilitatea să îmbunătățim. Să îmbunătățim ce vom lăsa moștenire copiilor noștri.

Nu noi am ales mediul în care am crescut. În schimb, putem alege mediul în care ne creștem copiii.

Cultivarea inteligenței parentale prin curaj, compasiune și conectare.

Diana Stănculeanu (Salvați Copiii), Urania Cremene și Gáspár György ne invită să ne gândim, chiar acum, preț de câteva secunde la:

• Cum ar arăta viața ta acasă, dacă te-ai putea conecta mai ușor la copiii tăi, stârnindu-le atenția, curiozitatea și receptivitatea față de ceea ce este important pentru voi ca familie?
• Cum ar fi, dacă ai observa că între voi există o mai bună cooperare?
• Cum ar fi, dacă ați înlocui, cu toții, rigiditatea sau dramele emoționale cu starea de prezență conștientă și flexibilitatea psihologică?
• Cum ar fi, dacă adolescenții și copiii și-ar putea exprima mai ușor propriile emoții și sentimente, evitând astfel certurile și discuțiile inutile?
• Cum ar fi să știi exact ce să-i spui copilului, pentru ca creierul acestuia să treacă de la starea de reactivitate la cea de receptivitate?
• Cât ați fi cu toții de fericiți dacă tu, ca adult, ai avea informații corecte și validate științific despre ceea ce este sănătos și ce este nociv pentru starea de bine a familiei tale?

și ne așteaptă pe 29 octombrie în București la o conferință despre: nevoile reale ale copiilor, flexibilitatea și inteligența parentală, impactul relației de cuplu asupra dezvoltării și sănătății copilului, dar și despre sănătatea emoțională și relațională a întregii familii. Acestea fiind strategiile prin care îi putem ajuta pe copiii zilelor noastre să-și dezvolte sănătatea mintală și reziliența, pentru a deveni adolescenți și, mai apoi, adulți curajoși, plini de compasiune și deschiși față de conectarea umană.

Detalii, preț și formular înscriere pe paginadepsihologie.ro (pagina a fost ștearsă)