Sunteți pregătiți să concurați cu un robot pentru a vă apăra locul de muncă?
In urmă cu doar câțiva ani, când citeam primele articole despre revoluția digitală considerată mai lipsită de scrupule decât cea industrială, credeam că vom ajunge să ne temem din nou pentru locurile de muncă.
Anii au trecut și acum observ cum roboții își fac loc în viața noastră puțin câte puțin. Pentru cei care au de’a face cu comerțul online și cu bucătăria din spate a social media nu mai este un secret faptul că AI sunt deja printre noi. Si își fac treaba la nivelul pregătirii. Fără abateri. Mult mai bine și mai repede decât noi. Dar ce ne facem cu activitățile la care ne descurcăm și noi? De exemplu, culesul strugurilor? Informații despre locul în care se află un ghișeu într-o instituție? Chestii mărunte. Le lăsăm lor și pe astea?
Dacă mă uit în jur încep să cred că această întrebare este retorică.
Bun. Le păstrăm pentru noi. Pentru care dintre noi? Toate țările se confruntă cu o scădere demografică și cu o îmbătrânire a populației. Ne convine, nu ne convine, asta e realitatea. Rămânem din ce în ce mai puțini. Si mai comozi, ca să nu spun puturoși.
Ați observat că aproape la toate instituțiile au fost introduse bonuri de ordine? Deocamdată, se emit doar local. Ne ducem până acolo, căutăm un loc de parcare, căutăm Robo Paznicul, dibuim cum să comunicăm cu el (fiecare comunică pe semnele lui) și îl întrebăm politicos dacă mai are vre-un bon și pentru noi. Dacă nu mai are, ne îndreptăm politicoși către ieșire și revenim a doua zi și mai devreme (înainte de începerea programului). Dacă are îi mulțumim și așteptăm cu urechile ciulite să ne auzim numele. V-ați prins? Primul contact este cu un roboțel. Acesta este ABC-ul. Ana nu mai are mere. Ana are robot.
In imaginea de mai sus este robotul inteligent Amy M1. El este produs de către Amy Robotics din China și poate îndeplini sarcini comerciale și casnice. Poate fi personalizat în funcție de nevoile familiei sau ale întreprinderilor, spitalelor sau centrelor comerciale. Poate să interacționeze cu oamenii, să identifice emoții și comportament uman, să colecteze și să analizeze informații, să se deplaseze pe roți etc. Prețul său este stabilit în funcție de sarcinile care i se atribuie și pornește de la 10.000 de dolari.
Bill Li, fondator și CEO al Amy Robotica, a declarat zilele trecute că intenționează să livreze anul viitor 5.000 de roboți în China și 20.000 în alte țări.
Ce spuneți? Sunteți pregătiți să concurați cu Amy pentru a vă apăra locul de muncă? Partea cu activitățile casnice hai să o lăsăm pe altă dată. Acum prefer să discutăm despre locurile de muncă. Astea în care ne descurcăm și noi. Le protejăm sau le cedăm de bună voie?
