După ce anul trecut am acceptat să vă spun în clar că acest blog folosește cookies astăzi am adăugat pe blog o pagină intitulată sugestiv „Politica de Confidențialitate”.
Inainte de a merge mai departe doresc să mă opresc puțin asupra unui detaliu. Toată această isterie a pornit de la amploarea pe care a luat-o furtul de date cu caracter personal și de la lipsa unei legislații clare în baza căreea acest tip de furt să poată fi sancționat. Din păcate, în loc să discutăm despre instituțiile care nu respectă aceste norme și despre nivelul la care tehnologia smart culege și prelucrează date noi, bloggerii, ne-am lăsat angrenați într-o isterie inutilă. Am observat că unii bloggeri au mers atât de departe încât și-au impus reguli de o duritate asemănătoare cu cele necesare unor magazine online. Să ne înțelegem – un blog, fie el chiar și dotat cu câteva modalități de monetizare, nu este un magazin online prevăzut cu posibilitatea de a creea cont de client necesar pentru a plasa o comandă. Pe un blog se postează un comentariu. Pe un magazin online se plasează o comandă. Dacă mergem și mai departe și ne comparăm cu instituțiile … mai bine ne scoatem bicicletele din debara și ieșim la o plimbare.
Cei care au ajuns la stadiul de a posta un comentariu pe un blog, de a plasa o comandă online sau de a opera cu un ghișeu online consider că dispun de minime cunoștințe despre mediul online. Este exact ca la piață. Dacă te duci în piață și începi să-ți fluturi portofelul cu mii de euro în el la vedere să nu te miri dacă cineva te ajută să-l uiți pe o tarabă. Dacă intrați pe un magazin online anonim, fără o identitate online recunoscută de câțiva prieteni, și îi dați toate datele de la cardul bancar să nu vă mirați dacă îl veți găsi gol peste câteva minute. Educația financiară nu se rezumă doar la poveștile despre coșul cu ouă din care ies găini care pot face ouă. Educație financiară înseamnă și să nu țopâi într-un picior cu coșul într-o mână. Dacă au picat jos s-a terminat și cu cotețul plin și cu omleta de la cină.
Stiți de ce Termenii și condițiile sunt mereu foarte foarte lungi? Ca să nu le citească nimeni. Am senzația că noile pagini cu confidențialitatea riscă să cadă în aceeași capcană. In loc să fie scurte și la obiect au tendința de a se lungi de dragul devizului cu informații inutile.
De ce să adaug eu în pagina respectivă ce este un email sau un cookie? Cine dintre voi, cei care citiți acest articol, nu are email? Stiți ce este email dar nu știți ce este cookies? Foarte rău. Faptul că nu știți nimic despre el denotă naivitate.
Eu prefer ca Politica de confidențialitate să conțină modul în care se culeg anumite informații de la vizitatori și cum sunt folosite acestea.
Cele mai încinse discuții pe marginea acestui subiect se învârt în jurul protejării adreselor de email. Foarte foarte bine. La nivelul nostru aceasta este într-adevăr o mare problemă. Am și eu o întrebare. Când ați trimis ultima dată un email cu cc? Acel email trimis simultan la mai multe persoane din lista de contacte. Se scrie un email se adaugă un destinatar, se mai adaugă unul și încă unul și tot așa. Această metodă nu ține tot de politica de confidențialitate? Ca să nu mai spun de riscurile de infectare cu viruși sau de colectare a adresei de email de către un generator de spam.
Aici este o poveste lungă. Timp să am să discutăm despre acest subiect ignorat de marea majoritatea celor folosesc internetul și baza a ceea ce va fi mâine mediul online. Dintre toate, vreau să mă opresc totuși asupra unui detaliu extrem de important. Avem pretenția ca bloggerii să blocheze inclusiv monitorizarea cu google analytics dacă nu se acceptă cookies (eu nu am activat această restricție) dar se folosesc toate opțiunile online de recunoaștere online a identității. De la cont de google activ confirmat offline, cont de facebook confirmat prin sms și fotografie personală fără ochelari, smartphone cu aprentă digitală sau recunoaștere facială. Să luăm un caz ipotetic – nea x-lescu își cumpără cel mai nou model de smartphone, se spală pe mâini și își configurează activarea cu propria amprentă, se duce la nepotu să-i facă și lui conturi pe google și facebook securizate personale – cu date de contact reale. Apoi pleacă în concediu, plătește cu contactless, pun poze pe facebook, bifează locația, selectează împreună cu cine se relaxează. Seara intră la mine pe blog și vaaaaii. Am uitat să-i spun că blogul este prevăzut cu cookie! Măi oameni buni, în ce lume am ajuns să trăim?!?!? Ală își dă de bună voie toate datele necesare pentru a fi localizat și când se duce la budă, nu mai spun de profil psihologic, și eu sunt vinovat că nu am pus pe blog că traficul este monitorizat cu google analytics?
Apropo de google analytics. Am văzut undeva că tipul încerca să comunice ce date culege Google Anlytics. M-am ridicat de pe scaun. Pe bune. După ce am citit paragrafele respective m-am ridicat de pe scaun și m-am uitat pe geam câteva minute. Nici măcar angajații de la Google nu știu ce date culege Google. Sunt cu mulți pași înaintea capacității noastre de a ne imagina. Nu spun de a înțelege. Rețineți! Spun de a ne imagina. Nu e vina lor. E vina noastră că ne ținem copiii departe de net de teamă să nu devină dependenți.
Atât pentru astăzi.
Ai nevoie de consimtamantul explicit al vizitatorilor site-ului inainte de a le inregistra informatiile daca ai activat Google Analytics Advertising (Demographics, Interest Reports, Remarketing cu integrare GA si DCM).
Sursa: Liviu Taloi GDPR si Google Analytics
Cel mai ușor pentru toată lumea este să oblige browserele să includă filtre de cookies / e-privacy cu setări implicite configurate corect – le „acceptăm” o singură dată, în loc să ne pierdem timpul să le bifăm pe toate site-urile accesate.