Am tăiat gândindu-mă la ce și-ar dori micuța mea energizată și nu la ce aș prefera eu, buna mea soție, nașii, bunicii, verișoarele ei sau prietenii. Am tăiat inclusiv sfatul de a fi scutul familiei. Ce scut? Poate un scut imaginar. Din baloane colorate. Noi ne gândim în fiecare zi la stratosferă? Sau mulțumim cuiva de fiecare dată când un șofer neatent trece pe lângă noi la mică distanță? Sunt sigur că va înțelege mai târziu cum e cu scutul astă în familie.
Am tăiat. Am mai adăugat. Am tăiat. Si, în cele din urmă, am rămas cu:
Da, măi oameni buni. Un copil, indiferent că discutăm despre o prințesă / un prinț, de un adolescent sau despre unul aflat deja la casa lui, vrea să aibă certitudinea că tatăl îi va fi alături de fiecare dată când are nevoie de el. Atenție, nu discutăm despre nevoi materiale. Aceasta este o capcană în care cad foarte mulți părinți. Copiii nu au nevoie de o mașină sau de o păpușă mai scumpă. Ei au nevoie de prezența noastră. Ei vor să-i ținem de mână, să ne jucăm cu ei, să facem parte din lumea lor.
Când sunt rugat de unii părinți să-i învăț cum ar trebui să se comporte cu copiii lor pentru a le spune cu cine discută pe rețelele de socializare îi întreb mai întâi ce au făcut ei până în prezent pentru a le câștiga încrederea. Am avut parte de răspunsuri … surprinzătoare. Un tată care nu a dormit niciodată cu fiul său în cameră când a avut colici, care nu l-a ținut niciodată de mânuță pe topogan, care nu l-a împins niciodată cu bicicleta, care nu a bătut niciodată mingea cu el, care nu a ajuns niciodată la serbări înainte să înceapă trebuie să-i câștige încrederea înainte să aducă vorba despre intimitate online. Increderea se obține în timp. Si este reciprocă. Si noi trebuie să învățăm să avem încredere în ei. De la o vreme, noi, ca tați, vom sta acasă și vom aștepta să fim rugați să le întindem o mână de ajutor. „#1dad este acel tată care este prezent de fiecare dată când este nevoie de el” va fi înlocuit de „#1dad este acel tată care este prezent DOAR când este nevoie de el”.
Discutam zilele trecute cu un părinte în parc și îmi spunea că abia așteaptă să se termine perioada „de ce?”. O bătrânică era pe banca din fața noastră. Singură. La un momendat se ridică, se îndreaptă către noi. „Bună ziua. Imi permite-ți să vă spun o vorbă din familia mea? Un copil întotdeauna are o întrebare pentru părinți. Vă mulțumesc.” Si s-a îndepărtat cu pași mici. Avea dreptate.
Telekom a lansat pachetul MagentaONE cu televiziune interactivă HD cu două noi functionalități, internet super rapid şi comunicare fără griji cu bonusul de 36 GB la viteza 4G.
Cu ajutorul acestor facilități veți putea să le acordați atenția cuvenită fără să pierdeți o lovitură la un meci de fotbal. La lovitură puteți da pauză și play. Copiii sunt pe primul loc. Fiți alături de ei!
Foarte interesant raspunsul tau si, desi eu as fi ales altceva (sa nu isi judece niciodata copilul si sa il sprijine neconditionat in realizarea oricarui vis, chiar daca, personal, nu aproba respectivul vis), trebuie sa recunosc ca raspunsul tau este probabil mai practic, pentru ca acopera toata gama de varste, pe cand meu se aplica doar de la o anumita varsta incolo, cand copilul, ajuns probabil deja undeva la varsta adolescentei, are deja propriile vise, scopuri, idealuri.
Avea dreptate batranica respectiva – Un copil întotdeauna are o întrebare pentru părinți. Intotdeauna. Intotdeauna. Chiar si dupa ce ne privesc de langa stele.