Acest articol este adresat celor care citesc bloguri. Regulat sau ocazional. Din amuzament sau pentru a învăța ceva. Celor care vor mai mult decât informațiile postate pe rețelele de socializare. Celor care vor să afle ce părere are un expert tech despre un anumit gadget, ce secrete a dezvăluit un blogger culinar, ce obiective turistice recomandă un blogger de turism etc. Celor care au încredere în ce scriu bloggerii.
Din motive pe care nu mai are rost să le repet și eu, cei mai mulți concetățeni pun valoare doar pe propria muncă. Ei muncesc doar pe bani. Ceilalți să muncească gratis. Dacă cineva îi roagă să-i ajute cu un sfat cer bani. Dacă ei ne întreabă ceva, inclusiv la miezul nopții, este de la sine înțeles că sprijinul oferit este gratuit. Această atitudine o întâlnesc foarte des inclusiv pe Facebook. Sunt persoane care întreabă zilnic câte ceva. De ce să caute pe google și să selecteze câteva răspunsuri când își pot întreba prietenii. De curiozitate, pe unii dintre ei i-am întrebat la rândul meu pe privat una, alta. Am renunțat la prietenia celor care nu mi-au răspuns. Timpul lor este prețios, al meu mai puțin.
Prin blogger voluntar înțeleg o persoană cu o anumită pregătire și cu timp liber care îi permit să scrie articole de calitate fără să aștepte nimic în schimb. Sunt foarte rari. Până și cei care adaugă pe blog butoanele de share așteaptă să le distribuiți articolele. Si ei așteaptă ceva în schimbul informațiilor oferite.
Asta e. Și noi avem facturi de achitat. Avem familie. Dacă tot rup câteva minute din timpul de joacă cu fata mea, măcar să știu pentru ce o fac. Vi se pare corect ca micuța mea să stea singură pe tabletă în timp ce eu scriu un articol din care alți părinți să învețe gratis cât de importantă este inteligența emoțională? Aș putea depune un efort și să-l scriu după ce a adormit. Aș putea. Este adevărat. Aș putea dacă sunt motivat.
Chiar dacă urmărim avantaje materiale, accesul la articolul integral este gratuit. Nu limităm în funcție de plata unui abonament sau a unei donații. Fiecare poate intra și citi tot. Articol și comentarii. Dar nici nu afișăm bannere publicitare în mod agresiv precum cerșetorii online. Noi nu cerșim. Noi nu venim și vă tragem de degetul arătător. Dă click aici! Dă click aici! Cum fac alte site-uri din vina cărora ați ajuns să vă instalați anumite progrămele de blocare. Apropo! Eu cred că este etic să nu mai intrați pe site-urile respective. Faza asta cu blocarea este o formă lașă de complicitate. Să câștige de la fraieri suficient de mult ca să fie motivați să posteze în continuare ca să am și eu ce citi dimineața la cafea.
Observ cu regret cum unii bloggeri acceptă, fără să-și pună tărtăcuțele la contribuție, toate „indicațiile” din mediul online cu privire la advertoriale. In timp ce marilor jucători din piață le sunt acceptate toate trucurile generatoare de trafic bloggerii ar trebui să-și noteze articolele publicitare cu (P), să spună în clar că este un articol scris pe bani și să nu-l distribuie pe grupuri social media. De ce? Din respect față de proprii cititori? Da’ ei respectă bloggerul când citesc un articol non-publicitar? Este greșit ca un blogger să obțină foloase materiale în urma unui articol? Schimbați postul tv ori de câte ori începe publicitatea sau se plasează un produs?
Drept dovadă a celor spuse stă faptul că cei mai mulți bloggeri români de calitate au și cel puțin un proiect în uk. Blogul în română este trecut pe locul secund și supravețuiește din nostalgie. Cât or mai putea. De ce am ajuns în această situație? Din lipsă de empatie.
Rețeta este foarte simplă. Nu este nevoie să căutați cine mai știe ce certificate pe bloguri. Când ați întâlnit un articol care v-a fost de folos empatizați cu bloggerul respectiv după cum vă lasă inima și vă permite timpul. Distribuiți articolul! Postați un comentariu! Chiar și un simplu mulțumesc este de folos. Dați un click pe un banner publicitar! Altfel, își strânge uneltele și se mută în altă parte.
Bravo, Tudore! Total de acord!
Foarte bine spus. Din pacate vad foarte des aceasta atitudine.
Eu am un blog culinar. Costurile sunt foarte mari la un blog culinar, mai ales daca vrei sa faci ceva cu adevarat de calitate. Pe langa costurile unui blog generalist (hosting, domeniu, suport tehnic-aici intra sume mari), la un blog culinar sunt si altele: aparat foto bun, camera video decenta, ustensile, echipamente, materie prima, diverse produse de prezentare gen farfurii, tacamuri, fata de masa, pahare…Plus ca trebuie sa te documentezi extrem de bine, sa nu vorbesti prostii: eu am investit mii de euro in carti si reviste gastronomice.
Dar timpul cat costa? Timpul in care ma documentez, gatesc, fac poze, filmez, scriu, editez poze si filme.. Un articol postat pe blogul meu inseamna ore bune de munca, uneori si 2-3 zile 🙂
Dar timpul petrecut sa raspund la miile de intrebari primite zilnic? Pentru ca primesc mii de intrebari nu pe blog, ci in privat 🙂
Majoritatea vor sa citeasca retetele, sa stie toate trucurile cat mai amanuntit, dar sa nu cumva sa ai reclame pe blog. Sau refuza sa intre pe blog, sa nu faca trafic la bloggeri, sa nu castige bani. De aceea am scris articolul acela, care da, e cam acid, dar perfect adevarat 🙂
E tare mult de spus aici..mult.
Dar ceea ce ma bucura este ca acum imi scot cheltuielile blogului, nu mai platesc din buzunar. E ok, stiu ca in Romania nu se poate mai mult de atat. Am alte surse de castig, nu blogul 🙂
Pentru ca, sunt si foarte multi bloggeri care gresesc. Am vazut multi bloggeri care afirma sus si tare ca ei scriu de placere, nu pentru bani. Sau lovesc in bloggerii care au reclame.
E mult de spus…
Ah, ca sa-mi fac de cap si-n ciuda tuturor, am dat click pe toate reclamele tale. Si am revenit si am mai dat click inca o data.
Uite-asa, ca sa fiu sigura ca te-mbatesti pe spinarea mea. Si de-al dreacu” ce sunt, nici nu vreau sa-mpartim, pastreaza tu tot 😀
Noi, bloggerii, depunem eforturi ca să ne creștem calitatea bloggurilor dar am cam neglijat baza educației financiare a celor care ne citesc. Hai să-i ajutăm. Si noi suntem oameni. Nu suntem asistați sociali fără merit. In urmă cu câțiva ani eram la un blogmeet prin țară și unul dintre bloggeri, care își motivase cu stângăcie de ce blochează bannerele pe laptop, la ieșire i-a dat câteva monede unui cerșător. Este o hibă în educație. Cei care muncesc se descurcă singuri. Trebuie să-i ajutăm doar pe cei care stau cu mâna întinsă.
Mulțam’ pentru comentarii și click-uri 🙂