Calea Dorului – un proiect dedicat celor capabili să citească printre rânduri

Calea Dorului este un proiect de suflet dedicat celor capabili să citească printre rânduri – despre trecut în viitor și viitor din trecut.

După mai multe ezitări, datorate în special dorinței de a nu-mi supraîncărca din nou agenda peste puteri, în această dimineață am luat de decizia de a-mi urma inima și de a da curs unei dorințe mai vechi. Sunt vreo 4 ani de când am ales numele „Calea Dorului” pentru un proiect ce o să fie când îi va veni timpul, un proiect în care să adun informații pe lângă care trecem cu prea multă ușurință când mergem în concedii, în vacanțe, în drumeții, la rudele din provincie sau stabilite în alte țări.

Inițial aveam în minte două proiecte separate. Un proiect pentru mesajele transmise peste generații de semeni de-ai noștri și încă unul pentru o pasiune din adolescență – mesaje transmise de rude mai îndepărtate în timp și galaxii. În cele din urmă, am acceptat sfatul de a-mi ușura viața și de a mă limita la un singur proiect. Oricum, prin anumite locuri cele două idei se suprapun.

Despre trecut în viitor

Articolele cu această titulatură vor conține indicii din trecut. Indicii pe care unii le doresc răstălmăcite sau uitate. Indicii care au rezistat sau nu timpului. Indicii care ne ajută să nu mai trecem, prin anumite locuri, surzi din nepăsare.

Intenția de a ne ține ocupați cu povești / minciuni / știri false / fake news este o meteahnă veche. Doar numele i s-a schimbat de-a lungul timpului. Puțini sunt frați cu adevărul istoric și doresc ca acesta să iasă la iveală. Drept mărturie a acestei afirmații stă și lipsa de Centenar a evenimentelor publice, adresate oamenilor de rând și nu unei categorii de asistați social care nu aveau cu ce să-și mai umple programul de stat degeaba, în care să ni se spună și nouă măcar câteva momente din ultima 100 de ani care ne-au fost transmise voit modificate.

Despre viitor din trecut

Acesta era titlul celui de-al doilea proiect. Cel pe care l-am contopit cu Calea Dorului. Pentru cei care nu știu, biblioteca mea din adolescență era împărțită în două – o parte restrânsă cu cărțile din programa școlară și una extinsă cu lucrări scince fiction și ufologie. Era marea mea pasiune. A putut fi detronată de pe prima poziție doar de cea pentru net.

Promit să nu vă obosesc cu povești despre omuleții verzi, dar vă rog să fiți îngăduitori cu mine dacă îmi va mai scăpa câte un articol despre ei. Prin târg umblă vorba că în viitorul nu prea îndepătat vom avea parte de o mare surpriză vizavi de acest subiect.

Acestea fiind spuse, vă aștept pe Calea Dorului. Unde vom ajunge, vom vedea împreună. Și eu sunt curios.