De regulă, la sfârșitul unui festival, pui pe hârtie, fie ea și una online, ce nu ți-a plăcut și ce ți-a plăcut. Începi cu ce ai prefera să fie îmbunătățit la următoarele ediții și închei într-o notă pozitivă cu părțile plăcute urmate de felicitări la adresa organizatorilor, sponsorilor și voluntarilor.
Anul trecut, după ce a fost anunțat oficial că a fost aleasă o altă locație pentru acest festival mi-am promis să-mi dau cu părerea abia după ce se termină următoarea ediție. Am vrut să văd reacții și realizări. Am vrut să văd reacțiile celor din Focșani care tot susțin că vor un stil de viață ca afară și realizările organizatorilor în noua locație. Până-n acel moment orice discuție ar fi fost de prisos. Și acel moment a venit. Să le luăm pe rând.
Ne batem cu pumnii în piept că vrem să protejăm natura, că ne dorim un stil de viață ecologic, că facem tot ce ne stă în putință pentru a petrece cât mai mult timp cu copiii în mijlocul naturii, dar când vine vorba să renunțăm la confortul oferit de urban începem să căutăm scuze în tolba cu minciunele. Peste acest amănunt au trecut cu prea mare ușurință toți cei care s-au grăbit să acuze organizatorii acestei ediții FBF să au furat numele Foșcani. Vrem natură! De acord?!?!? Ce ne oferă în acest sens Focșani? Nimic. Nici măcar în preajma locului de joacă pentru copii recent renovat în Grădina Publică din oraș nu au fost în stare să planteze un copac. De tăiat au tăiat. De plantat, nimic. Peste câțiva ani când se vor usca de la atâta miros de mici și copacii plantații de străbunii noștri spațiul respectiv va fi numai bun de un vad comercial.
La edițiile anterioare, publicul era invitat să-și aleagă un scaun din plastic (prăfuit și / sau umed). După ce deranjai câteva persoane până ajungeai la el începeai să-ți cauți un unghi din care să vezi ceva pe scenă sau pe monitor. Printre umbrele, mâini cu telefoane pe rec sau (am pățit anul trecut) persoane ridicate în picioare. Dl, dl, stați jos că vrem și noi să vedem ceva! Nimic. Nici cea mai mică reacție.
La ediția din acest an, publicul a fost invitat să-și aleagă un loc după preferințe. Direct pe iarbă, pe bușteni, pe căpițe de fân, pe baloți de paie, în hamace, pe șezlonguri. Sau să-și aducă de acasă o pătură, o rogoșină, un scăunel de pescuit. Dacă vedem un priten la câțiva pași mai incolo ne puteam duce la el ca să schimbăm câteva impresii fără să deranjăm pe nimeni. Era suficient spațiu între noi.
Da, este mai comod să stai pe un scaun de plastic la câțiva pași de casă, dar asta nu înseamnă a te bucura de natură. Natura nu este un spațiu în care să ne aruncăm resturile menajere. Este un loc care ne așteaptă pentru a ne încărca bateriile. Anul trecut am încercat să ajut o persoană trecută binișor de prima tinerețe să înțeleagă faptul că minciuna are picioare scurte. Nu ai cum să susții pe o perioadă lungă de timp că apreciezi natura atât timp cât o distrugi constant în imediata apropiere a spațiului locativ și preferi doar activitățile din birou sau cele organizate pe dale de granit ciobit de invitații pe la diverse evenimente.
Ne convine, nu ne convine ar fi cazul să recunoaștem faptul că iubitorii acestui gen de muzică sunt cam puțini în Focșani. Fiecare cu preferințele lui. În schimb, cei care apreciază la adevărată valoare blues-ul în natură sunt dispuși să se deplaseze și sute de km. Am întâlnit la FBF IV familii venite special din Suceava și Iași. Nu mai spun de cele venite din Galați, Brăila și București. Ei au putut.
La edițiile anterioare organizate în Focșani turiștii au fost lăsați în voia sorții. Să-și caute singuri locuri de parcare în zone în care nici măcar riveranii nu mai au loc. La Zaga Zaga există un loc de parcare gratuit special amenajat unde, fie vorba între noi, autoturismele au fost parcate la linie de bună voie. Nu era nimeni care să ghideze șoferii. Fiecare parca unde vroia, cu respect față de ceilalți.
Ca turist, nu ai ce să vizitezi în Focșani. Totul este distrus sau închis. Eu încă mai aștept ziua în care cei cu drept de decizie vor prelungi programul de lucru al muzeelor în timpul organizării unor festivaluri în oraș. A fi turist nu înseamă doar a lua seara loc pe un scaun cu umbral în mână. A fi turist înseamnă și a vizita ceva din orașul respectiv dacă tot am ajuns acolo.
Facilitățile suplimentare disponibile la Zaga Zaga au fost apreciate de cei prezenți, marea majoritate dintre ei aflați acolo pentru prima dată. Diferențele sunt prea mari, vorba unui tip din Suceava care-mi spunea că se duce frecvent cu familia până în Austria la festivaluri asemănătoare. Atât timp cât cei obișnuiți să stea cu mâna întinsă refuză să-i înțeleagă pe cei dispuși să plătească un bilet pentru a beneficia de un anumit nivel de calitate și confort va fi imposibil să stăm la aceeași masă.
Dacă este să discutăm despre Focșani Blues Festival prin prisma turistică, organizatorii acestui festival ar trebui să emită factură pentru publicitate pozitivă adusă orașului Foșcani. Am auzit voci care susțineau că era mai bine dacă se numea Zaga Zaga Blues Festival. Locația are un potențial enorm.
Cârcotelile celor din Focșani dezamăgiți de faptul că nu pot participa gratuit rămân între noi. Cârcotelile celor dezamăgiți de unele repertorii rămân între noi. Dar peste manelele auzite în fundal în ultima seară când maestrul Arturo Sandoval era pe scenă ar fi păcat să trecem atât de ușor. Aceasta este singura bila neagră pe care o am pentru organizatorii FBF din acest an. Dacă știau că nu pot evita această poluare fonică din partea unei discoteci din zonă, din câte am înțeles, era de preferat să mute întregul festival cu o zi mai devreme.
La final de Focșani Blues Festival IV afirm că este un festival prea mare pentru un oraș atât de mic cum este Focșaniul. În loc să fim mândri că organizatorii au reușit să treacă peste toate neînțelegerile inerente și au reușit să găsească o formă în care să orgnizeze încă o ediție, ne-am lăsat angrenați într-un lung șir de critici neconstructive.
Sfaturi pentru organizatori?!?! Promovați următoarea ediție în rândul celor pasionați de festivaluri de muzică în aer liber.
Să auzim de bine! Eu aștept FBF V / 2020.
