Cum noi eram în criză de timp și bunurile ce urmau a fi transportate erau destul de multe, în locații diferite și necesitau o atenție aparte, au căzut de comun acord să ne întâlnim la o cafenea. Discuția a început firesc cu prezentările de rigoare. Apoi i-a explicat că dispune de câteva birouri în diferite locații din București și că dorește să le mute pe toate în noul sediu al firmei care a fost construit în acest an. Până aici nimic ieșit din comun.
Eu mă așteptam să deschidă o hartă și să înceapă să adune distanțele de la sediul nou la fiecare sediu actual, să cadă de comun acord asupra mărimii mașinilor de transport și a curselor pe care acestea le vor face, să ceară cel mai bun preț, să bată palma și să mergem mai departe. Spre mirarea mea, ei au început să discute despre tipul de mobilier, despre obiecte de artă care necesită condiții speciale de transport, despre obiecte sanitare, electrocasnice. Au discutat inclusiv despre păstrarea modului în care sunt aranjate cutiile în arhivă – cele vechi în spate, cele noi în față. La sfârșit i-a dat câte o persoană de contact pentru fiecare birou în parte și au stabilit ca în câteva ore să-i trimită oferta pe email. Pe cartea lui de vizită era trecut www.abctrans.ro.
Mă uitam la ei și încercam să-mi imaginez ce ar fi fost pe capul angajaților ambelor părți dacă ei nu ar fi detaliat fiecare amănunt în parte. Unii s-ar fi trezit cu cine mai știe ce oglindă magică în față, ceilalți ar fi început să-i acuze de ce nu sunt pregătiți pentru orice. Probleme, tensiuni, greșeli, pagube – unele iremediabile. Astfel de situații fac diferența dintre un antreprenor care își adună birourile, aflate în chirie, într-o clădire nouă, proprietatea lui, și altul care trage obloanele. Un antreprenor adevărat trebuie să cunoască problemele cu care s-ar putea confrunta angajații săi și să facă tot ceea ce îi stă în putință pentru a-i proteja.
Da, trebuie să fie pregătită pentru orice. In depozit. Nu pe teren. Dacă eu îi spun că vreau să transport câteva cutii cu haine și când vin le arăt o oglindă magică de 2 / 2 m primită în dar de la străbunica vina o poartă în totalitate neuronul meu. In astfel de situații eu nu am nici un drept să ridic tonul, cum am văzut că se practică prin unele locuri. Am dreptul să pun mâna pe telefon doar atunci când eu le spun că vreau să transport o oglindă magică și ei vin cu mâna în buzunar.
Aș dori să revin asupra unui detaliu. Amicul meu a rămas de modă veche – decisive sunt recomandările prietenilor săi. Folosește mediul online doar pentru a se informa suplimentar sau pentru a găsi rapid o formă de contact. L-am întrebat de ce și mi-a spus că astfel câștigă timp și ajunge seara mai calm acasă.
