Primul lucru pe care l-am învățat în urmă cu ceva ani, când am renunțat la avantajele posturii de angajat în favoarea celor de antreprenor, a fost că adierea provocărilor este cu atât mai puternică cu cât urc mai sus. Jos, la bază, angajații se află la adăpost. Își primesc constant salariul stabilit de comun acord cu angajatorul, indiferent de ce se întâmplă mai sus. Ninge. E viscol. Plouă. E caniculă. Tornadă. Vreme perfectă pentru o plimbare pe faleză. Ei sunt la adăpost și le intră banii în cont în ziua de salariu. În schimb, antreprenorii sunt vulnerabili la aceste schimbări. Cu cât urcă mai sus cu atât riscul de a se confrunta cu o schimbare bruscă a vremii, cu o forță fără precedent, este mai ridicat. Eșecul sau succesul lor nu este datorat conjuncturii, ci precauției. Mai urcă o treaptă. Mai adaugă o măsură de precauție. Încă o treaptă. Încă o măsură de precauție. Exact ca-n povestea cu cei trei purceluși.
Despre existența acestei diferențe am fost avertizat de către un domn din Olanda. Venise să verifice una alta pentru certificarea ISO la societatea unde eram angajat la vremea respectivă. La dânsul acasă, înființa firme, le dezvolta, le aducea pe profit și apoi le vindea. Prețul de vânzare depindea în egală măsură de valorea bunurilor și a măsurilor de precauție de care vă spuneam puțin mai devreme. M-a încurajat să plec pe propriul drum. Abia după ce s-a asigurat că sunt dispus să risc. Întâi mi-a spus că vântul pe crestele munților poate să bată atât de tare încât te dă jos din picioare dacă ai plecat cu un echipament rudimentar. Mi-a ținut câteva prelegeri despre câinele sătul și lupul flămând. Mi-a povestit despre regretul că nu a prețuit cum se cuvine copilăria băiatului său. Eu o țineam pe a mea. Că vreau să plec. Când, cred, că a observat că mai avea puțin și mă convingea să renunț la visul meu a început să-mi povestească despre libertatea unui antreprenor. Despre avantajele sale, net superioare celor unor angajați. Nu am discutat despre avantejele financiare. Am discutat despre bucuria de a sta deasupra norilor. Despre bucuria pe care ți-o oferă supravețuirea după o perioadă mai puțin plăcută. Despre fericirea de pe chipul unui animal sălbatic. Despre timpul petrecut cu familia. Despre puterea cuvintelor folosite.
Acum, privind în urmă, îmi dau seama că la momentul respectiv eu îmi doream doar să fiu propriul meu șef. Vroiam să-mi decid singur programul de lucru. Atât. Doar atât. Nu aveam nici cea mai vagă idee despre ce mă va aștepta după ce-mi voi da demisia și voi începe să semnez facturi și ordine de plată. Mă uitam la domnul respectiv și dădeam afirmativ din cap. La fel de politicos cum dau unii parteneri când încerc să le explic cât de complex este seo. Precauție? Vremuri grele? Risc calculat? Nuuuu. Aveam în cap doar libertate.
Cu toate acestea, dânsul mi-a pus bazele mentalității de antreprenor – dacă-i pot spune așa. Mulțumesc, dle. Câteva ore de discuții sincere mi-au format o temelie peste care am început să clădesc ulterior piesă cu piesă. Sunt norocos. Știu. Știu că sunt norocos.
Din motive asupra cărora eu sunt prea mic ca să-mi dau cu părerea, cea mai mare parte din antreprenorii de pe la noi nici nu conștientizau în urmă cu câteva luni că există și vremuri de criză financiară. Supravețuiau din proiect în proiect fără să se gândească câtuși de puțin la importanța măsurilor de precauție. Cum rămâneau la sfârșit de an cu ceva bani în conturi, cum se înscriau pe listele de așteptare ale agențiilor de turism. Angajații erau aleși pe sprânceană, în funcție de disponibilitatea de a spune ce fac colegii și de a sta ore suplimentare neplătite. Nivelul de pregătire nu figura pe fișa interviului de la angajare. Oricum, era puțin mai bine decât în urmă cu câțiva ani când succesul era garantat exclusiv de existența unor numere de telefon în agenda de contacte stabile.
Cum să vină vremuri grele??! Imposibil. Ei bine, crizele financiare sunt firești. Fac parte din viața unui antreprenor. Mai mici sau mai mari. Mai firave sau mai puternice. Mai scurte sau mai lungi. Sunt firești. La fel cum noaptea vine după zi. Apropo de timp. Mi-am amintit. Domnul din Olanda a insistat asupra unui alt detaliu – timpul de lucru. Imediat după ce voi face pasul de la angajat la antreprenor noțiunea de „timp de lucru” va dispărea. Nu va mai exista „timp de lucru”. Va fi doar timp. 24 h / zi. Cum să fac? Este o întrebare cu care adormi. Cauți soluții. Te gândești. Ești atent la oportunități. Înveți de la alții, cu mai multă experiență. Îți iei măsuri de precauție.
În schimb, cum ar fi dacă modelul de afacere prevede de la bun început scenarii pentru crize financiare? Cum ar fi dacă potențialul de creștere nu s-ar pe baza pe factori speculativi, ci pe metrici reali? Cum ar fi dacă fiecare dintre noi ne-am evalua corect nivelul de pregătire, în funcție de care am raporta ulterior salariul solicitat la angajare? Cum ar fi dacă partenerii ar fi aleși exclusiv în funcție de profesionalism? Cum ar fi? Bag de seamă că lucurile au început să se complice. Necesită o anumită pregătire pentru a fi înțelese. Și o oarecare proprie experiență. Încep să se simtă diferențele. Decalajele sunt vizibile. Unii își continuă drumul, alții sunt ținuți pe loc su sunt trași în spate.
Am tot adus vorba de măsuri de precauție fără să dau nici-un exemplu. Ce măsuri de precauție ar trebui să luăm pentru a putea trece cu bine peste această perioadă? Intenția mea, în acest articol, a fost doar să-ți atrag atenția asupra faptului că întocmirea unui model de afacere necesită o anumită responsabilitate și o pregătire continuă. Vântul bate altfel la diferite înălțimi. Nu mi-am propus să-ți ofer soluții. Am vrut doar să-ți spun că există soluții. Adaptate pentru fiecare nivel.
Încetează să mai privești aceste vremuri ca pe ceva fatidic și înconjoară-te de antreprenori care le privesc ca pe ceva firesc. Învață de la ei! Ridică-te la nivelul pretențiilor lor! Fă-le o ofertă!
Ești pregătit să mergi mai departe cu fruntea sus? Îți recomand Podcastul Antreprenori care Inspiră moderat de Florin Roșoga. Vei avea acces la sute de podcasturi, interviuri, articole, rezumate de cărți și cursuri online despre antreprenoriat, marketing online și personal branding.
Acestea fiind zise, îți doresc spor în toate.
In afaceri este bine sa nu te pierzi cu firea oricat de sumbra ar parea situatia. Planificarea este esentiala in fiecare pas si de multe ori o opinie avizata a cuiva din exterior poate sa iti aduca o noua perspectiva. Intotdeauna am colaborat cu specialisti in domeniile in care nu ma pricep. Recunosc, pandemia asta m-a prins nepregatit dar oricat de greu ar fi fost nu am renuntat la afacerea mea.