Din întâmplare, zilele trecute am intrat în discuție cu o persoană care lucrează într-o agenție de PR Online. Spun „din întâmplare” pentru că am aflat de job-ul său abia după câteva ore de vorbit despre cu totul alte subiecte. Providența ne pusese alături la un eveniment festiv. Si tot ea ne-a condus discuția pe o potecă preferată de amândoi.
La întrebarea mea „Si tu cu ce te ocupi în cadrul acestei agenții?” am primit prompt următorul răspuns:
Mi s-a mai prins ceva de tărtăcuță despre importanța disponibilității părinților la semnalele bebelușilor, dar de aici și până la a-mi imagina că un loc de muncă poate fi condiționat de modul în care am dormit în copilărie e cale lungă. Chiar și acum, când scriu aceste rânduri, îmi vine destul de greu să concep că există firme care țin cont de aceste amănunte. Stiu că formarea unei echipe de la care vor fi așteptări maxime necesită o responsabilitate maximă. Stiu. Cunosc. Sunt împotriva mentalității „lasă că merge și așa”.
Intreaga lor activitate se bazează pe empatie, altruism și inhibarea agresiunii – mi-a explicat. Un copil care a fost lăsat, de exemplu, să plângă până adoarme într-o altă cameră va deveni un adult excesiv de precaut și insensibil la dorințele instinctive. Chiar dacă cei mai mulți dintre părinți își obligă copiii să doarmă în camere separate, ei au obligația de a le oferi clienților soluții care să conducă la creșterea vânzărilor. Si aceste soluții le pot identifica, dezvolta și pune în aplicare doar împreună cu persoane care … au dormit cu părinții în copilărie.
Când a spus „excesiv de precaut” mi-am adus aminte de discuțiile din acest an despre stadiul publicității din România. Puțini sunt cei care au curajul să iasă din tipare. Ceilalți sunt prea precauți și se plâng că le-au scăzut încasările.
Da. Ai pefectă dreptate. Un PR bun este în permanență captiv între cerințe rigide impuse de conducere (este obligat să respecte cu strictețe anumite condiții și să întocmească rapoarte detaliate) și așteptări empatice ale clienților. El este obligat să se simtă natural în ambele situații.
Aș evita „captiv”. Ei nu pot fi captivi. Prefer – se așteaptă din partea lor soluții care să împace simultan capra, varza și lupul.