In această dimineață mi-am amintit de perioada în care timpul era de partea mea și îmi puteam permite să aloc câteva minute pentru postarea unor comentarii prin blogosferă. Intre timp, micuța energizată a mai crescut și dorește să mă joc cu ea. Stiu că doriți ca blogosfera românească să posteze zilnic un număr cât mai mare de articole de calitate ridicată și să genereze discuții care să vă motiveze să rămâneți în țară dar … și micuța mea dorește să mă joc cu ea. Să iau o păpușă și să intru în rolul indicat de ea. Cum aș mai putea eu să stau drept în fața ei dacă scriu pe blog că cea mai eficientă metodă de a vă feri copiii de dependența de monitoare este să vă jucați voi cu ei și eu să scriu prin blogosferă în timp ce ea stă singură cu ochii holbați la desene? Am făcut de câteva ori această greșeală. Mândria de sine a pălit imediat după ce am privit-o în ochi. Ea nu se uita la desene. Ea se uita la mine cu păpușile în mâini.
Mi-am amintit că unele din blogurile pe care aveam obiceiul să mai postez câte ceva aveau activată opțiunea de moderare a fiecărui comentariu. Pe unii dintre adminii lor îi cunosc personal. M-am întâlnit cu ei pe la diverse evenimente. Mă consideră prieten. Un prieten atât de apropiat încât nu au încredere în ce le comentez pe bloguri. Pentru mine blogosfera românească este un fel de Mafalda a celor care își folosesc tărtăcuțele și în favoarea concetățenilor, nu doar a lor personal sau a micilor lor familii. Aici sper să întâlnesc persoane care dau binețe, care ajută un necunoscut la nevoie, care mulțumește pentru ajutor. Dar când întâlnesc persoane care se comportă precum băieții veseli de ies la pensie înainte să li se nască primul copil încep să privesc în sus și să mă întreb unde am greșit.
Dacă vă uitați în jur, inclusiv la bloggerii cu arhive mari, puteți observa cu ușurință că evită să posteze pe alte bloguri. Din lipsă de timp. Din precuție. Din invidie. Este o poveste extrem de lungă. Ca și cum blogosfera este alcătuită din persoane care scriu pe bloguri și din persoane care comentează pe bloguri. Persoane care scriu pe blogurile personale și care mai comentează și pe alte bloguri sunt pe cale de dispariție. Pe cei care citesc bloguri și nu lasă nimic în urmă eu îi numesc asistați social online. Printre ei sunt și indivizi care consideră act de trădare națională orice formă de monetizare a blogosgferei. Gratis. Totul să fie gratis. Documentat, analizat, corectat, verificat și gratis.
Eu nu stau niciodată pe net ca să-mi omor timpul cine mai știe pe unde. Stiu că există bloggeri care îi vânează pe cei care stau toată ziua cu smartphone-ul în mâini. La cafenea. In metrou. In parc. Pe zebră (când e verde la mașini). La teatru. La muncă. Nu. Eu stau pe net la pc. Mă așez frumos în fața monitorului și încep să navighez. Timpul alocat postării unui comentariu nu este un timp oricum irosit ci un timp pe care l-aș putea folosi pentru a scrie un articol pe blogul personal. Sau să mă joc cu micuța mea energizată. In aceste condiții, de ce mi-a pierde timpul pentru a posta un comentariu pe un blog care moderează fiecare comentariu?
A posta în ziua de azi un comentariu (excepție cel de mulțumire pentru cele învățate) pe un alt blog (cu nume / email / adresa blog) eu o consider în primul și primul rând o favoare făcută bloggerului respectiv. Când postăm un comentariu ne aducem umila contribuție la dezvoltarea comunității din jurul acelui blog. Si dacă eu nu mai vreau să fac parte din comunități în care cenzura este menținută la loc de cinste?
Eu doresc să vă fiu prieten.
Am avut prea multe comentarii de tip spam ca să las la liber. Dacă nişte boți ajung pe blogul tău şi îți lasă vreo 20 de comentarii (bineînțeles aiurea şi fără nicio legătura cu articolul postat de tine), comentariile ulterioare scrise de mine sau de altă persoană nu vor mai avea nicio relevanță. Abia dacă le mai vezi tu.
Poate alții vor să le apară pe blog doar comentarii favorabile. Nah, fiecare cu ale lui.
Sau orice altceva, fiecare ştie mai bine. Sau aşa a setat IT-ul şi blogger-ul habar n-are să schimbe setarea. Sau nici nu i-a trecut prin cap să o schimbe.
Probabil mai sunt şi alte explicații.
Prea puțini au la liber opțiunea.
Pe de altă parte, mulți au implementată posibilitatea de a comenta de pe FB (altă discuție lungă, dar iar se motivează timpul), unde nu prea am văzut moderare.
Pentru comentariile spam există filtre de securitate. Eu am scapat de ele după ce am trecut la https. In câteva zile voi reactiva si captcha google.
Comentariile nedorite necesită aprobare și în lipsa filtrelor no spam. Ele încarcă inutil lista de comentarii și, conform unor specialiști, atrag alte comentarii spam. Pe blog nu apar.
1.eu sunt foarte fericita de tot ajutorul primit de la tine ori de cate ori am avut nevoie.Multumesc.Cum am promis acum si eu ajut mai departe.
2.Am moderarare comentarii insa nu stiu cum sa scot pt ca un comment aa intre direct.
3Aprob si comentarii mai putin frumoase.Sunt parte din evolutia mea.
4.Zi minunata langa cei dragi
O tema de discutie foarte interesanta, multumesc pentru postare.
Evident e doar decizia ta ce faci la tine pe blog și din nou e doar decizia ta unde alegi să-ți petreci timpul atunci când mergi în vizite, însă cred că puțină toleranță pentru cei care gândesc altfel față de tine nu ar strica.
Pe de o parte, spuneai la un moment că „Un blog personal este pentru mine un coltisor din mediul online de care se ingrijeste un om. Ca si-n offline, cand gazda renunta la principii si bunastarea dispare ma retrag discret.” și discreditai blogurile care aprobă orice fel de comentarii. Pe de altă parte acum critici blogurile care nu lasă discuțiile libere, care nu au încredere în cei care le calcă pragul și care necesită o aprobare manuală a comentariilor. Sigur, teoretic vorbind, nu te contrazici… există varianta intermediară (probabil cea pe care o folosești și tu) în care primul comentariu este moderat, restul sunt libere, dar dacă sar calul le ștergi tu manual. Poate este și cea mai bună, nu știu, dar oricum cred că fiecare abordare are avantaje și dezavantaje, se potrivește unui anumit tip de blog și cred deasemenea că ar trebui să manifestăm mai multă toleranță și față de cei care aleg o altă abordare decât a noastră.
Legat de celălalt subiect pe care l-ai ales, cel cu monetizarea, deși, reiterez ideea că fiecare om are dreptul să-și gestioneze singur casa, cred că vorbim din nou de o zonă gri. Dacă este un blog sau un site informațional, care este orientat pe ideea de a oferi anumite informații, atunci sigur, mi se pare perfect natural să existe și o metodă de monetizare. Însă dacă e vorba de un blog personal, de un loc unde îți inviți prietenii la un pahar de vorbă, atunci cred că a încerca să strecuri între subiectele de conversație și chestii comerciale denotă o oarecare lipsă de respect față de prietenii respectivi. Nu cred că mulți fac asta în real life cu musafirii care le vin în casă, dar consideră totuși că e foarte Ok să o facă în online.
Cred că e bine să existe o distincție clară între proiectele comerciale și cele de suflet. Și îți spun asta cinstit, ca un om care am trăit din venituri provenind din mediul online toată viața și care am reușit ca acum, la ceva mai puțin de 40 de ani, să mă „pensionez” și să-mi permit să trăiesc în continuare din veniturile realizate în toată această perioadă, ceea ce da, înseamnă că de acum încolo voi avea o grămadă de timp liber și o să îngroș categoria „comentatorilor de pe bloguri” așa că atâta timp cât o să mă primești, o să te tot stresez pe aici.
In primul rand, ma bucur ca ai revenit 🙂 pe prispa mea online.
Intr-adevar, eu folosesc metoda primului comentariu. Primul comentariu (postat cu aceleasi nume / email / website) necesita aprobare. Urmatoarele sunt publicate automat. Am avut si comentarii pe care le-am editat sau le-am sters complet.
Prin „cand gazda renunta la principii si bunastarea” am avut in vedere blogurile care accepta comentariile rautacioase de dragul traficului. Si-n offline am obiceiul sa ma retrag discret cand cei prezenti incep sa se jigneasca reciproc cu acceptul gazdei.
In ceea ce privesc bannerele publicitare si advertorialele prezente pe acest blog este o poveste mai lunga. Am incercat sa le pozitionez astfel incat sa deranjeze cat mai putin. Advertorialele sunt postate de fiecare date in categoria respectiva, regula de la care nu am facut niciodata rabat.
Felicitari pentru „pensionarea” privata timpurie. Eu mai am 🙂
Nu mă refeream la blogul tău, care oricum a fost (sau cel puțin așa l-am perceput eu întotdeauna) undeva între personal și informatic și unde ai reușit să găsești un echilibru rezonabil în ceea ce privește partea de monetizare. În cazul tău consider că existența unei dorințe de a obține măcar un minim profit se justifică pentru că o bună parte din articolele tale chiar sunt informative, interesante și documentate. Cazul la care mă refeream eu era cel al blogurilor 100% personale, care însă au și parte de monetizare.