Un blogger profesionist are dreptul la concediu de odihnă?

28.06.2017

Un blogger profesionist (o persoană pentru care blogul este principala sursă sau una dintre principalele surse de venit) are dreptul la concediu de odihnă?

blogger profesionist

In urmă cu niște ani, când unii dintre noi se uitau la Zoso precum măgărușii la poartă nouă, ni se spunea că a fi blogger profesionist înseamnă înainte de toate a te pricepe la alte chestii care fac diferența și să dispui de un buget minim pentru primele investiții. De aici a apărut celebra expresie „blogger și om cu blog”. Fiecare dintre noi își putea face un blog. Atunci erau acceptate de către agenții blogurile anonime configurate pe platforme gratuite. Celor care doream să mai adaugăm o cifră la facturi ni se recomanda să investim într-un domeniu propriu, să contractăm un hosting premium, să cumpărăm o themă și câteva plaginuri, să cumpărăm un aparat photo de calitate, să absolvim câteva cursuri de editare grafică / limbaj html pentru toNți / seo / gramatică / jurnalism / psihologie / team management. Urmau întâlnirile offline la care ni se recomanda să mergem – noi gratis / ei contra cost.

Intre timp, au decis că blogging-ul de unul singur nu mai este suficient pentru a putea onora noile cerințe ale agențiilor de publicitate. Cerințe actualizate noilor posibilități tehnologice. Cei care vor să se mențină în top sunt nevoiți să aibă o prezență activă și constantă pe toate rețelele de socializare. Postează cât mai des mesaje și fotografii. Se filmează în diverse ipostaze. Cei mai harnici răspund inclusiv la toate comentariile primite. Foarte rar îi vezi că mai reușesc să posteze câte un comentariu la alții. Nu este rea voință. Timpul lor este limitat. Uneori stau și mă întreb dacă le-am putea acorda 10 ore / zi suplimentar pentru a posta comentarii la alții (de preferat pe bloguri, nu pe rețelele de socializare) câți dintre ei ar folosi acest timp pentru ce le-a fost oferit și câți pentru a mai scrie câteva articole noi tot pentru ei. Adevărul este că se bat în cifre și unele cifre nu prea țin cont de omenie.

Când întâlnesc în blogosferă un novice cu aspirații mari de monetizare sunt atent dacă el conștientizează câtă muncă se află în spatele unui blogger profesionist. Nu discut despre cât timp a muncit pe pișcoturi până când a reușit să emită prima factură. Asta este o altă poveste. Discut despre efortul depus de acei bloggeri pentru a se menține acolo unde au ajuns. Ii puteți observa cu ușurință, de exemplu, pe la diverse evenimente. Se retrag discret pe la un colț și butonează în timp ce alții își amintesc abia după câteva zile să scrie câteva vorbe.

Blogging-ul este pentru ei o meserie pe care o tratează cu responsabilitate maximă. Au dreptul la concediu de odihnă?

Nu vorbim de bloggerul de nivel mediu. Cel care poate să scrie în avans câteva articole. Le programează să apară automat cât este în concediu. Dimineața la cafea intră și mai răspunde la 2 – 3 comentarii și gata. Sau de bloggerul care are în spate alte persoane care scrie în locul lui.

Discutăm de bloggerul care își scrie singur toate articolele pornind, de regulă, de la ce primește în inbox și care are familie cu cel puțin un copil. Si el pleacă în concediu cu familia. Are dreptul la odihnă, la un repaus de la prezența în blogosferă și social media?

Ce faceți dacă bloggerul vostru preferat lipsește o săptămână din online? Ii retrageți prietenia din rețelele de socializare, vă dezabonați de la newsletterul său, îi blocați adresa blogului în router? Sau îi ștergeți numele din lista cu parteneri?

Comentarii

  1. Bună întrebare. Pe nișa mea, concediile se cam confundă cu munca, deși nu voi posta niciodată un live sau poze de acolo când sunt acolo. E mai safe așa. Și chiar dacă fac muncă de documentare, fotografii sau schițe, concediul tot concediu e. Și cine mă urmărește va aprecia conținutul de calitate și documentat de după și nu scurtele briefuri sau poze cu „eu sunt aici, voi ce mai faceți?”. Îmi place tare verticalitatea ta.

  2. Cristina spune:

    Eu stau liniştită şi aştept să revină. Cine l-ar bloca sau i-ar da unlike?

  3. Miruna spune:

    Cred ca ii scriu un mesaj, alooo, ai patit ceva, cum te pot ajuta???

  4. Serban Stanescu spune:

    Adică, ce să fac? Să-l demolez că are şi el o altă viaţă, reală, în afara celei virtuale? 😮 🤔 După mine, a face asta, înseamnă că am o puzderie de timp de risipit. Prefer să am răbdare până publică, chiar dacă asta durează câteva săptămâni!

    Celor care manifestă intoleranţă, le prescriu un medicament deja celebru: Tim Ferris, „Săptămâna de lucru de 4 ore”. După ce o citesc, au dreptul la cuvânt. Înainte, e demagogie. 😉 Şi demagogia, se sancţionează. Eu, cel puţin, da. Cine iubeşte demagogia, treaba lui. Mergem pe cărări diferite.

  5. Miruna spune:

    Am revenit, că am uitat să zic ceva.
    Am fost în concediu, am plecat cu tolba plină de draft-uri gata de publicare, programate, tot, că nu știam cum o să stau cu net-ul pe acolo și nu am vrut să se simtă pe blog.
    Crezi că m-am putut abține? Nici pomeneală. Știi vorba aia că pentru o idee bună nu ai nevoie de carnețel? Fix așa. Când mă ard degetele și mă lovește inspirația, pac, trebuie să scriu. Și ghici cine a stat o noapte până pe la 3 în concediu să scrie de carii și alăptat, de a doua zi era zombi, dar un zombi super încântat. Asta e o altă față a blogging-ului. Când îți place ceea ce faci, nu poți să stai deoparte.

    • Tudor spune:

      Exact despre asta e vorba. Ti-o fi plăcând ție să scrii, dar … nu ai plecat de una singură în concediu. Ai soț. Ai copil. Crezi că ei au fost la fel de încântați să te vadă în postura de super zombi a doua zi?

      In concediu, eu prefer să am soția alături de mine – sunt câteva zile în care vreau să ne detașăm amândoi de tot ceea ce ne îndepărtează în rest. Vreau să avem activități comune, să stăm de vorbă, să ne plimbăm cu fata în brațe cât ne mai țin șalele, să ne uităm împreună la un film. Suntem o familie. Sincer, eu ți-aș fi parolat laptopul din prima seară.

Postează un comentariu


Articole învecinate