Dacă n-aș vedea zilnic atâta ură la cei ce ne vor voturile, aș tăcea din gură. Nu există pădure fără uscături. E vorbă a străbunilor noștri. Străbuni care purtau la cingătoare o mică secure pe care nu ezitau să o folosească le nevoie. Cum vedeau o uscătură interveneau imediat și-și măreau proviziile de lemne pentru iarnă. Precauție. Responsabilitate. Înțelepciune. Spuneți-i cum vreți. Ideea e că luau măsuri imediat. Nu așteptau până când uscăturile erau dominante în jurul lor.
Ultima campanie electorală a fost dominată de ură. Ura a fost vizibilă dinainte să înceapă și a continuat nejustificat de mult după închiderea urnelor. Spre deosebire de campaniile elctorale precedente, de această dată polul atenției a fost mutat de pe tv în online. De ce? Simplu. Dintr-un singur motiv. Supremația electoratului online este o găselniță minoră. Adevărul este că invitații la tv nu-și puteau permite să înjure, să spună că-și doresc moartea adversarilor sau susținătorilor acestora. În online, cei aflați în spatele conturilor fake unanim recunoscute puteau spune orice. Partea mai puțin onestă a fost faptul că nimeni nu s-a delimitat de aceste conturi. Nu am văzut pe nimeni spunând – eu nu discut cu tine pentru că ești un cont fake. Nu ne îndreptăm într-o direcție prea bună.
Vă recomand să vă deschideți conturile de social media și să le priviți cu ochii unui copil. Bullying-ul cu care se confruntă la școală este nesemnificativ comparativ cu violența adulților în mediul online.
Tocmai din acest motiv, revin cu rugămintea de a raporta fiecare mesaj online de hărțuire. În special pe cele care conțin „îi doresc lui X să moară”. Și noi avem o parte de responsabilitate. Dacă așteptăm pasivi ca cei aflați la butoanele rețelelor de socializare să facă singuri curățenie vom avea de așteptat mult și bine. Nu pot singuri. Au nevoie de ajutorul nostru.