Din respect față de propriul timp și timpul vostru, al celor care veți citi aceste rânduri, de această dată voi fi mai direct.
Să începem cu o comparație. Să presupunem că veniți în vizită la rudele din provincie. Fiecare își deschide larg porțile și vă invită să luați loc pe terasă la un păhărel. Ce mai faci? Cum o mai duci? Cum mai este pe la oraș? Așa și pe dincolo. Primul pahar. Al doilea. Al treilea. Ce bună este țuica de prună ținută în butoi de dud. Ce bun este vinul făcut din strugurii din bolta din fața casei. Vă ghiorăie mațele de foame, dar voi tot cu discuțiile despre băutură o țineți. Nimeni nu vă invită la o farfurie cu fasole și jumări. Grătarul nici nu intră în discuție. Este zi de post. Cam la fel stă treaba și cu discuțiile despre școala online vs școala tradițională. Indiferent cum se va ține, dacă se va respecta programa actuală, copiii noștri vor ajunge acasă cu „capul” gol. Nu spun că programa actuală este proastă în totalitate. Vreau doar să spun că nu este suficientă pentru a pregăti copiii noilor vremuri. Așa cum nici băutura rudelor nu este proastă. Băutura este bună. Problema este că nu ține și de foame.
Prin vară am avut ocazia să discut cu un tânăr care a plecat definitiv peste mări și țări. Întâi a plecat cu o bursă. Ajuns acolo le-a căutat de muncă părinților (cu carte de muncă) și i-a luat și pe ei. Familie cu bibilotecă mare. L-am întrebat ce l-a deranjat cel mai tare în România. Răspunsul său a fost croșeu de dreapta: programa de la școală este mai veche decât internetul. Aici e buba. Indiferent de ce parte ai interveni, profesorii actuali nu au nici un drept să emită pretenții vizavi de disponibilitatea online atât timp cât ei își transmit din generație în generație o programă de pe vremea străbunicilor. Îi las pe alții să enumere motivele. Știu că se discută despre conspirații internaționale ca să fim ținuți în jug, despre nivelul de pregătire al cadrelor didactice numite pe criterii politice în funcții cheie, despre lipsa banilor pentru investiții smart. despre interesul scăzut al părinților.
Fiecare școală se descurcă cum poate. Unele mai bine, altele mai puțin bine. După interesul comunităților locale. Dar nu este suficient. Nu am auzit pe nimeni, ministru – profesor – părinte care să iasă în față și să spună. Măi, oameni buni, hai să mai renunțăm la câteva lecții despre noțiuni inutile și imposibil de înțeles la anumite vârste și hai să începem să-i învățăm cum să interacționeze cu un robot. Înțelegeți diferența?!?!?!?! Noi acum discutăm despre lipsa tabletelor în rândul elevilor. Acesta este nivelul nostru. Asta este principala noastră preocupare. În acest timp, alți copii se joacă cu roboți. Acasă sau la școală. Peste câțiva ani nimeni nu-i va întreba în ce an a murit cine mai știe cine, cum să rezolve o integrală cu 3 necunoscute sau cum se cheamă osul dintre cot și palmă. Pe cei de nivel mediu. Dar, cu siguranță, vor fi obligați să interacționeze cu roboți.
Vă las mai jos trei activități pe care mi-aș dori să le văd în programa pentru anul viitor. Nu în cea cu activități extrașcolare, opționale sau after school. Nuuu. În programa principală, cea obligatorie pentru fiecare școală.
În concluzie, dacă nu se discută și despre decalajul enorm dintre programa școlară și cerințele vremurilor actuale, indiferent dacă vom avea școală online / tradițională sau mixtă școala va rămâne în continuare o pierdere de timp. Ca să evit polemicile, repet – nu afirm că programa actuală este proastă în totalitate. Afirm doar că este nevoie ca ritmul în care aceasta este actualizată să fie îmbunătățit.
Din pacate asa este, sistemul este de mult timp depasit si in urma, nu de acum.. Si nu stiu de cate generatii ratate mai este nevoie pentru ca oamenii astia care ne conduc sa inteleaga ca trebuie o schimbare. Cand se aduce vorba de asta incep si se bat in piept cu o mana de olimpici dar de restul copiilor nu se mai intereseaza nimeni. De aia suntem o tara de culegatori de capsuni prin vest….
Momentan, se pare ca nici unul nu intelege ca scoala romaneasca a ramas undeva prin trecut. In timp ce in alte tari deja putem vorbi despre lectii interactive in care se pune accent pe implicarea activa a copiilor si profesorii sunt aliniati cu tehnologia din ziua de azi, la noi inca mai sunt multi profesori care nu stiu nici macar unde e butonul de power al unui calculator. Pai se poate asa ceva in secolul XX? Sa nu faci niste cursuri de pregatire pentru profesori sa stie sa intampine orice situatie cu brio? Elevii nu mai sunt interesati de ceea ce ofera invatamantul traditional, daca nu este interesanta lectia atunci ii vei gasi mai degraba pe Instagram decat atenti la ora. Despre olimpici sa nu mai zic. Mai degraba isi continua studiile la Harvard decat la noi. Iar daca ai ,,norocul” sa ai un copil geniu profesorii nu stiu ce sa faca cu el asadar te trezesti ca te trimit la psihiatru.