“Nu vorbi cu străinii … pe internet!” varianta actualizată a generației noastre
De ce nu suntem în stare să renunțăm la restricția „nu vorbi cu străinii”?
De foarte multe ori în copilărie am avut o atitudine potrivnică față de părinți. Uneori câștigam eu. Alteori câștigam ei (credeam eu). Adevărul este că părinții mei, fără să aibă acces la cărți de parenting, mi-au permis să descopăr lumea așa cum este ea, cu părțile ei bune și mai puțin bune, și să învăț să mă descurc în viață. Ii spuneau „școala vieții”. Cei mai buni profesori în această școală erau străinii. Dacă vroiam să învăț ceva sau să le cer ajutorul trebuia să deschid gura și să comunic cu ei. De la ei am învățat să ajut și să solicit ajutorul. Mai greu a fost să învăț cum să fac diferența între cei care merită și cei care profită de bunătatea mea. Alți copii nu au fost la fel de norocoși ca mine.
In loc să-i judecăm pe cei care și-au educat copiii să nu vorbească cu străinii, vă invit să discutăm despre ce atitudine avem noi vizavi de acest subiect raportat la cerințele vremurilor noastre.
Noi de ce ne sfătuim copiii să nu discute cu străinii pe internet?
Sfatul meu este să le permiteți să discute cu străinii pe internet. La început sub atenta voastră supraveghere și apoi, puțin câte puțin, acordați-le încredere. Invățați-i că în lume există persoane rău intenționate și persoane binevoitoare. Sunteți părinți. Invățați-i să le deosebească!
