Studiul a fost efectuat de către ParentWise pe un eșantion de 2.000 de părinți americani cu copii de vârstă școlară.
Mama mea avea un ochi la ceafă. Un ochi care bătea la zeci de km distanță. Vedea toate boacănele pe care le făceam în curte la bunici. Nici nu apuca să intre bine pe poartă că și începea să mi le înșire una câte una. Apoi mă îmbrățișa. Mă lua în brațe și-i mulțumea lui Dumnezeu că sunt întreg. Abia acum, când duc seara la culcare o energizată nivel maxim, înțeleg zâmbetul ei discret din acele clipe. Pe de o parte mă certa pentru fiecare boacănă în parte, dar pe de altă parte era conștientă de faptul că acele boacăne minore mă vor ajuta pe viitor să evit altele mult mai grave. Atât timp cât juliturile din coate și genunchi erau minore totul se uita până dimineață. Când se mai lăsa cu câte un geam spart dura câteva zile.
Copiii din ziua de astăzi au parte și de un maidan modern de joacă. Lipsa copiilor de vârste apropiate și a spațiilor de joacă din jurul casei îi împing către maidanul online. Ca părinți, ne batem cu pumnii în piept vizavi de timpul pe care copiii noștri îl petrec pe internet, dar nu facem mai nimic pentru a le oferi alternative offline. Dacă ies în fața blocului și reușesc să se adune de-un șotron începem să strigăm la ei de la geamuri. Geamuri cu un nivel ridicat de izolație fonică. Dacă îi ducem într-un parc, la locurile special amenajete pentru copii, constatăm rapid că sunt prea multe zone cu risc ridicat – ba lipsește un șurub, ba este un ciot de fier, ba un lanț este legat cu sârmă, ba sunt cioburi pe jos. Am întâlnit puține locuri unde am avut curajul să o supraveghez de la distanță.
Cu ajutorul unui dispozitiv top – secret el reușește să culeagă informații de pe toate aplicațiile instalate pe smartphone-urile copiilor. Vede tot. Reușește să treacă de toate filtrele impuse de programele de protecție a datelor cu caracter personal. Reușește să identifice cu ușurință toate conturile paralele configurate pe rețelele de socializare și să pună cap la cap informațiile culese din discuțiile cu alte conturi paralele.
Părinții noștri dormeau liniștiți dacă cunoșteau personal toți copiii de pe câteva străzi din jur și verișorii / verișoarele acestora care mai veneau în vizită în vacanță. Cu ajutorul acestui ochi magic noi reușim să dormim liniștiți chiar dacă suntem nevoiți să monitorizăm non stop o listă de copii net superioară. Pe adulții care se dau drept copii îi identificăm cu ușurință și îi raportăm autorităților.
Există o singură problemă – copiilor din ziua de astăzi le-a fost luat Moș Crăciun, le-a fost luată Ileana Ileana Cosânzeana, le-a fost luat Făt Frumos, le-au fost luate zânele. Le-am luat magia și i-am învățat de mici cum să identifice manipularea. In aceste condiții, cum am vrea să mai creadă în ochiul magic de la ceafă?
Ei nu sunt naivi cum am fost noi. Le-am distrus copilăria. Am vrut să renunțe mai repede la copilărie pentru a ne fi viața de părinte mai ușoară – a se citi pentru a ne rămâne timp de irosit pe net.
Ne convine sau nu, a cam sosit momentul să recunoaștem că ochiul de la ceafă a rămas în continuare singurul nostru aliat. Acel ochi magic bazat pe cunoașterea propriului copil și pe încredere reciprocă.
Sunt foarte puțini părinți care știu unde să se uite pe telefoanele copiilor și cum să le configureze alerte ascunse. Nici ei nu dorm liniștiți. Sunt nopți în care nu-i ia somnul pentru că anturajul acestor copii provine din rândul unor familii cu același nivel tech ridicat. Așchia nu sare departe de trunchi. Când mergem în vizită la prieteni, fac schimb de aplicații în timp ce noi discutăm despre ce mai e nou prin online.
In ultimele zile văd că se discută din ce în ce mai deschis despre GDPR. Pe când și primele discuții despre dreptul copiilor la intimitate față de proprii părinți? Ni se zbate vena de la tâmplă imediat ce suntem avertizați că cineva colectează date despre noi în scopuri doar de ei știute, dar când vine vorba de propriul copil considerăm că avem tot dreptul să intrăm cu bocancii plini de noroi în intimitatea lui. Vrem să știm totul. Cu cine a vorbit. Ce a vorbit. De ce a vorbit. Când a vorbit. Totul. Doar suntem părinți. Atitudinea noastră se bazează pe dragoste, pe iubire, pe protecție.
Increderea este una dintre bucățile principale de stâncă de la temelia relației părinte – copil. In loc să vă bateți capul cu cine mai știe ce sisteme de monitorizare și restricție online sfatul meu este să vă concentrați zilnic atenția pe dezvoltarea încrederii.
