Ce am învățat de la părinții noștri în era digitală?
Vă invit la o conferință despre Digital parenting intitulată „Ce am învățat de la părinții noștri în era digitală?”. O conferință în limba română organizată de Ziua Copilului. Avem locuri rezervate în primul rând. Suntem mândri. Pe scenă sunt copiii noștri.
Hai să vă spun un secret. Inainte să intrăm în sală am discutat între noi și am stabilit de comun acord să lăsăm în buzunare toate smartphoneurile, camerele video, ochelarii video și toate celelalte gadgeturi de înregistrat. Am decis să înregistrăm în propria memorie. Cu capul plecat am recunoscut cu toții că avem harduri întregi cu înregistrări cu prichindeiii noștri. De la prima dungă pe bețișor. Avem filmulețe cu ei cum mergeau de’a bușilea prin casă, cum redecorau pereții bunicilor, cum escaladau băncile prin parcuri, cum scoteau jucăriile din cutii înainte să le împachetăm pentru a le dărui altor copii, cum țopăiau de pe un picior pe altul în prima zi de grădiniță, în prima zi de școală, cum intrau pe ușă cu roșu în obraji cu gândul la primul sărut, cum … , cum … . Avem filmulețe, dar parcă tot la ei vrem să ne uităm. Vrem să-i vedem în carne și oase. Vrem să le simțim căldura îmbrățișărilor. Chiar dacă pe unii dintre ei viața i-a purtat la sute de km distanță. Noroc că avem autostrăzi și ajungem mai repede.
Taci și privește, se aude din stânga. Bloggerul din margine îi atrage atenția unui tânăr că-l deranjează cu atâtea poze. La prima a zâmbit, la a doua a fost serios, dar la a treia deja se întrece cu gluma. Să se ducă să învețe să facă poze. Suntem niște ciudați. Stim. Cei din spatele nostru parcă au venit direct de la CES cu gențile pline de dispozitive audio video primite cadou.
Ziua Copilului. Care copil? Al meu sau al blogegrului din stânga mea? Sau al bloggeriței din dreapta? Bloggerița din dreapta are doi copii. Cu același bărbat, soțul ei. Cărui copil îi sărbătorește ziua? De ce nu or fi schimbat „Ziua Copilului” cu „Ziua Copiilor”?!?!?! Discutăm de atâția ani despre socializare și tot la ziua unui singur copil am rămas.
Ce am învățat de la părinții noștri în era digitală?
Gata. A început. Acum e acum. Am emoții. Vă las. Am promis să-i privesc. De auzit mai puțin că mi-am pus în buzunar aparatul auditiv. Dacă e non-smart, așa să fie până la capăt.
Puteți să scrieți și singuri mai jos, la comentarii, ce au spus copiii voștri despre ce au învățat de la voi în era digitală.
Ce frumoși sunt 🙂
