Centrul pentru Copii cu Autism a lansat campania „Stop Autism Virtual”
In cazul a 90% dintre copiii de 2-3 ani diagnosticaţi cu o formă de autism, factorul declanşator este vizionarea excesivă a programelor TV sau a altor forme de realitatea virtuală – conform unui studiu făcut de Centrul pentru Copii cu Autism.
Cei care ați mai poposit pe aici știți că eu sunt unul dintre cei care încurajează accesul la tehnologie a micuților inclusiv înainte de 2 ani. Atenție – am spus acces, nu abandon. Acces împreună cu noi sau în preajma noastră. Nu abandon în timp ce noi tăiem frunze la câini pe rețelele de socializare sau încercăm să mai facem câte ceva din lista cu sarcini inutile zilnice. Noi nu ne-am schimbat stilul de viață tech după ce am adus-o acasă pe micuța energizată. Tv-ul a rămas la locul lui, pe post de radio în cea mai mare parte a zilei. Telecomanda la locul ei. Tableta la locul ei. Gadgeturile la locul lor. Si ea a avut acces la ele ori de câte ori a dorit. Uneori și câteva ore. După cum îi era interesul.
Din punctul meu de părere, bazat pe experiențe personale și mai puțin pe studii, a priva un copil de acces la tv, mediu online si smart (inclusiv înainte de 2 ani) este o primă formă de furt la adresa propriului copil. Ii furăm dreptul de a se pregăti pentru lumea în care el va trăi. Este nedrept să-l ținem captiv într-o lume asemănătoare cu cea în care am copilărit noi atât timp cât pe el îl așteaptă o lume cu totul altfel, o lume dependentă de tehnologie. Discutăm despre autism virtual și despre handicap tehnologic. Hai să privim ambele părți ale paharului! Vă atrag atenția că studiul sus menționat menționează în clar – factorul declanşator este vizionarea excesivă.
Vreau să insist asurpra unui detaliu. Extrem de important în acest context. Când se fac trimitere la fel și fel de studii.
Academia Americana de Pediatrie (The American Academy of Pediatrics) a recunoascut în clar faptul că mediul digital se schimbă mai repede decât pot ei cerceta.
In discuțiile despre impactul tv și internet asupra copiilor data la care au fost făcute studiile sunt decisive. Un studiu făcut pe copii când tv-ul era monitor pentru consola de jocuri este acum lipsit de importanță – avem o listă largă de programe tv, inclusiv pentru copii / putem conecta tv-ul la propria arhivă video (în loc să vadă știrile de la ora 17 le putem pune încă o dată filmarea cu hârjoneala din curtea bunicilor. Un studiu făcut când internetul era format doar din câteva website-uri este depășit într-o perioadă în care el este dominat de rețelele de socializare. Un studiu făcut când locurile de joacă din offline erau pline de copii este nerelevant într-o perioadă în care au devenit pericol public pentru aceștia (cioburi, obiecte de mobilier rupte, bețivi, câini, adolescenți agresivi, bone isterice etc). Un studiu făcut când părinții erau mândri când ieșeau cu proprii copii la joacă este irelevant într-o perioadă în care sunt orbiți de venituri excesive.
Eu am făcut tot ceea ce mi-a stat în putință ca să o învăț că tehnologia este o unealtă. O unealtă. O întoarcem pe toate părțile. Ii învățăm toate secretele. Invățăm, cum să o folosim în avantajul nostru. Televizorul nu a fost niciodată bonă. A fost un aliat. Un prieten. Un prieten cu ajutorul căruia i-am putut arăta locuri, animale, păsări, personaje de desene animate. Un prieten care ne-a învățat cum să ne pictăm cu acuarele pe mâini, cu carioci pe pereți. Care ne-a învățat să dansăm. Care ne-a învățat să pronunțăm corect culorile în engleză. Impreună. Este esențial. Impreună. Stau lângă ea și-i atrag atenția asupra unor detalii. Am învățat-o să fie atentă la detalii. Am învățat-o să aibă răbdare.
Internetul și televizorul nu miroase
Autorii studiului „Stop Autism Virtual” aduc în discuție un alt subiect care face valuri în unele comunități de părinți.
În majoritatea timpului, copilul primeşte doar anumite senzaţii (vizuale sau/şi auditive) provenite dintr-un mediu virtual, neexistând posibilitatea să coreleze aceste senzaţii vizuale şi auditive cu celelalte tipuri de senzaţii; vestibulare, tactile, de miros, de gust, neputând astfel să se dezvolte corespunzător. La un astfel de copil, dacă nu se intervine precoce (înainte de 2-3 ani), problemele acestea se vor accentua din ce în ce mai mult, se crează rupturi între senzaţii şi percepţii, accentuându-se comportamentele din spectrul autist, recuperarea realizându-se astfel din ce în ce mai greu, şi cu costuri mai mari.
Am repetat de multe ori. Internetul nu miroase. Dacă vreți să simțiți dimineață miros de iarbă verde mergeți unde este iarbă. Pe monitor puteți vedea doar o poză. Dacă tot este un articol dedicat părinților – un film înregistrat și difuzat cu cel mai performant echipament video nu se poate compara cu cealaltă jumătate din așternut. Nu se poate. Asta e. Nu este nimeni vinovat. Televizoul atât poate. La fel este și în discuțiile cu copii vs televizor. Nu televizorul este de vină pentru că cel mic nu știe cum miroase o balegă. Vina le aparține în totalitate părinților. Eu mi-am dus fiica la țară ca să vadă animalele domestice. A pus mâna pe ele. Le-a mirosit. Le-a mângâiat. Când le-a recunoscut la televizor am ajutat-o să-și reamintească mirosul de la țară. Am ajutat-o să repună offline-ul pe primul loc.
Apropo, senzații la copii mici. Am observat că există pe piață o întreagă arhivă de cărți cu animale de pe alte meleaguri. Unele străine și pentru mine. Carton gros. Poze clare. Dar ce fel de animale sunt alea? Măi oameni buni, hai să ne învățăm mai întâi copiii care sunt animalele de la noi. Apoi trecem și la animalele altora. Si, vă rog, nu-i învățați care sunt animalele din cărți. Ieșiți afară. Mergeți cu ei la ferme sau în sate. O vacă nu este o poză. O vacă este un animal. Un animal care are sentimente. Ințelegeți ce vreau să spun? Am ajuns să acuzăm televizorul și internetul de atrofierea unor simțuri dar putem ajunge în aceeași situație și în lipsa acestora. Un copil lăsat în preajma cărților fără să intre în contact cu oameni / fără să vadă lumea din jur poate ajunge în aceeași situație.
Susțin campania Stop Autism Virtual
Am decis să susțin această campanie. Chiar dacă nu sunt de acord cu privarea copiilor de acces la tv. O susțin pentru că am întâlnit destui părinți care-și abandonează copiii în fașa monitoarelor. Prin abandon înțeleg inclusiv angajarea unei bone care preferă să-i lase singuri – să se joace singuri, să se uite plângând pe geam, să se uite singuri la desene animate. Să stea singuri.
Site-ul oficial al campanie stopautismvirtual.ro
