Cum ne putem fura singuri pălăria chiar dacă Google a bătut palma cu Trust Project

După ce anul trecut a introdus Fact Check, Google se pregătește să introducă 8 noi indicatori cu asistență din partea celor de la Trust Project. Cu toate acestea, ne putem fura în continuare singuri pălăria.

Acest subiect este urmărit cu maximă atenție de toți cei care beneficiază într-o formă sau alta de pe urma știrilor false – de la politicieni pâna la speculanții online. Este suficient ca google să apese o tastă și se duce de râpă toată munca lor. Nu ar fi prima dată. Au mai pățit și alții. Frica este cu atât mai mai mare cu cât umblă vorba că cei de la google se pregătesc să introducă în curând nu unul, ci 8 indicatori noi:

• Cele mai bune practici: cine finanțează știrile, misiunea și angajamentele lor;
• Expertiza autorului: ce detalii se cunosc despre autor;
• Tip de activitate: știrea conine o opinie, o analiză sau este publicitate;
• Citări și referințe: care sunt sursele faptelor și afirmațiilor;
• Metode: care este procesul și motivația pe care se bazează povestirea;
• Surse locală: dacă știrea a apărut în mass media locală;
• Păreri diferite: dacă se încurajează perspective diferite;
• Feedback: dacă se încurajează implicarea publicului.

Ei vor să ne ajute să identificăm jurnalismul credibil de cel mai puțin credibil. Vor să ne ajute să știm ce urmează să citim, cine a scris știrea și cum a fost realizat conținutul.

Toate bune și frumoase. Până aici. Dar …

Ce ne facem dacă majoritatea continuă să dea apă la moară știrilor false? Scuze – știrilor mai puțin credibile.

Hai să ne uităm la subiectele care mențin pe profit televiunile și ce a mai rămas din presa scrisă. Scandal. Violență. Fabulații. Exagerări. Puțin ne pasă dacă informațiile cu care ne pierdem timpul sunt sau nu adevărate. Le consumăm. Pensionarii se uită exclusiv pe anumite posturi tv conștienți că ce văd acolo sunt exagerări. Adolescenții se uită la emisiuni de scandal marcate în clar cu „această emisiune este o ficțiune”. Copiii sunt cei mai avantajați – se uită la desene animate. Când ne mai întâlnim cu rudele sau cu prietenii la câte o masă începem să bârfim – a se citi fiecare spune ce a auzit de la alții despre o persoană care nu este de față, fără ca nimeni să știe care este adevărul. Puțin ne pasă de adevăr. Bârfa e bârfă și cu asta basta.

Apropo de televizor. I-am auzit pe mulți că și-au aruncat la gunoi televizorul pentru că nu aveau ce să vadă la el. Eu l-am păstrat. Ce nu au putut ei înțelege este faptul că cei care adoră știrile false și emisiunile de scandal fictiv de la televizor se vor uita în continuare și … într-o bună zi pot deveni majoritate. Si atunci ce fac? Nu mai ies din apartament?

Hai să ne uităm din nou la noii indicatori pe care ni-i pregătesc cei de la google. Toți se bazează pe factorul uman. Mi se pare normal. Altfel, această discuție s-ar încadra la Drept online. Pe factorul uman majoritar.

Să presupunem că se ia o știre falsă. Se publică mai întâi local de către un jurnalist anonim. Se obțin câteva păreri de la persoane cu domiciliul confirmat în regiunea respectivă. Se preia de către jurnaliști cu vechime din presa centrală. Se obțin mii comentarii și zeci de mii de distribuiri pe rețelele de socializare. Avem cu cine. Azi au fost găsiți abandonați pe stradă câțiva saci cu cartele telefonice. Se introduc discret și câteva păreri diferite. Si gata. Stirea e gata. Google nu mai vede „falsul”. Părerile celor care spun adevărul sunt izolate rapid.

Cine face știrea credibilă? Toți cei care o urmăresc conștienți că nu este credibilă.

In urmă cu doi ani vă spuneam că singura decizie constructivă pentru a vă proteja de bannerele afișate agresiv pe un website este să nu mai accesați acel website. Toate soluțiile de tip AdBlock sunt bombe cu efect întârziat. Ele ne-au ajutat să evităm responsabilitatea online. Acea responsabilitate pe care acum o pretindem de la cei din jurul nostru pentru a scăpa de știrile false. In toată această perioadă noi am accesat websituri mai puțin credibile care monetizau prostia omenească a celor care nu doreau sau nu știau cum să instaleze o astfel de aplicație. Nu ne-am dezvoltat un simț critic. Nu am pus la zid website-urile care umblau cu ocaua mică.

In schimb, ne-am dezvoltat o lașitate ieșită din comun. Dacă vedem o știre falsă pe internet trecem mai departe. Nu intervenim pentru a o desminți nici dacă știm sigur care este adevărul. Ținem prea mult la identitatea noastră. Suntem atenți cu cine ne asociem numele. Am muncit din greu pentru fiecare click. Mai bine trecem mai departe și evităm discuțiile cu cei care-și acceptă doar propria concluzie.

Dacă vreți, putem discuta și despre distribuția minimă pe rețelele de socializare a articolelor de calitate postate în blogosferă. Le accesăm. Le citim. Preluăm ideea. Si ne vedem de ale noastre mai departe. Foarte rar lăsăm ceva în urma noastra. Un like. Un share. Un comentariu. In schimb, dacă cineva postează o știre inventată la cererea majorității curg comentariile naturale și fictive mai rapid ca boabele de struguri în teasc. Care știre va fi favorizată de către google?

Până când google va decide să activeze acești indicatori consider că ar fi indicat ca și noi să ne decidem de partea cui vom merge în viitor. Dacă vom continua să ne pierdem timpul cu articole mai puțin credibile nu vom avea nici-un drept să așteptăm ca google să ni le afișeze în primele poziții pe cele credibile. Noi și câți mai mulți dintre cei de lângă noi.