După o bătălie câștigată aștept să învățăm cum să muncim corect inteligent

În lipsa unei culturi corecte a muncii inteligente bătălia câștigată zilele trecute nu va rămâne pentru mult timp o răscruce de drumuri a vremurilor.

Am așteptat puțin înainte să postez acest articol. Din respect pentru euforia celor care speră că vremurile s-au schimbat. După cum bag de seamă și vremea a revenit la normal.

Unul dintre criteriile în funcție de care am fost divizați în ultimii ani de tristă amintire ține de perceptia psihologică a muncii. Pe toate nivelele. De la asistații social pe nedrept până la cei din fruntea statului. De la cei cu studii superioare până la cei lipsiți de studii tradiționale, școliți autodidact la locul de muncă. De la antreprenori până la simplii angajați. De la copii până la bunici. De la angajați la stat până la cei de la privat. Toți. Cu toții am fost nevoiți să ne recalibrăm percepția psihologică asupra muncii. Au apărut mentalități noi, mentalități care nu au cum să dispară peste noapte.

Din păcate, marea majoritate dintre noi stăm extrem de prost la acest capitol. Am început să devenim constienți de propria valoare și ne dorim acasă salarii precum cele de afară, dacă sunt puțin mai mari e și mai bine, dar ne dorim ca această creștere să nu implice un nivel de pregătire mai ridicat și un ritm mai alert, ci dimpotrivă – acceptăm tacit ca această recunoștință să se facă pe spatele altor persoane. Noi nu avem respect pentru cei care muncesc. Noi avem stimă pentru cei care se descurcă și agonisesc foloase materiale.

Am atâtea exemple să vă dau în acest sens, pornind de la unii angajați la stat care pur și simplu mută o hârtie de pe un birou pe altul fără nici un fel de responsabilitate și presiune de dead line și până la unii antreprenori care își doresc parteneri cu plata la câțiva ani pentru serviciile prestate, de preferat după ce își lichidează firmele. Din toată lista, acum vreau să mă opresc asupra unei categorii pe care am pata de câțiva ani – pe cei care folosesc diverse extensii sau aplicații pentru a bloca bannerele publicitare online.

Hai să o iau treptat, în speranța că veți înțelege ce doresc să spun:

• ne exprimăm disprețul vizavi de manipulare cu ajutorul știrilor false;
• ne exprimăm disprețul vizavi de ștergerea automată a unor mesaje postate pe diverse rețele de socializare;
• ne exprimăm disprețul vizavi de controlul total al unor medii politice asupra unor publicații / posturi tv;
• ne exprimăm disprețul vizavi de sancționarea celor care au avut anumite inițiative pe rețelele de socializare;
• ne exprimăm disprețul vizavi de lipsa unei forțe de muncă cu un nivel mediu de calificare;
• începem să apreciem valoarea unei persoane, nu a locului ei temporar de muncă;
• începem să avem încredere în sfaturile unor persoane cu influență în mediu online;
• începem să apreciem sfaturile din proprie experiență a unor persoane cu un nivel ridicat de pregătire;
• refuzăm orice formă de câștig online a celor de la care avem pretenția de a ne sprijini benevol atunci când întâmpinăm probleme.

Corect. Mă refer la cei care apelează la bloguri și la bloggeri atunci când au nevoie de ceva. Primii caută pe blog. Cei din a doua categorie pun mâna pe telefon și-i sună direct. Ce este un blogger pentru ei? Un voluntar. Atât. Un voluntar online. O persoană care n-are cu ce să-și omoare timpul. Dar, atenție, o persoană cu un anumit nivel de pregătire într-un anumit domeniu. Vă recomand și articolul Bloggingul seamănă cu busking-ul, nu cu voluntariatul sau cu cerșetoria scris în urmă cu 2 ani. Din păcate, din acest punct de vedere, am rămas la același nivel ca să nu spun că am involuat.

Acum pe direct. Cei dintre voi care aveți așteptări atât de mari din partea unor bloggeri dar le refuzați cu bună știință orice formă de câștig sunteți la același nivel la care se găsesc asistații sociali pe nedrept. Cei care pot să muncescă dar nu vor, cei care preferă să stea la birt și să câștige câteva sute de lei pe lună în loc să se ducă să muncească pe undeva pe câteva mii. Ei vor ca ceilalți să muncească și din banii câștigați să le dea și lor.

Sincer, în cei câțiva ani de când m-a prins flama bloggingului eu nu am întâlnit nici măcar un singur blogger lipsit de gânduri de monetizare (adică – să facă bani direct din blog, să-și promoveze o afacere, să-și dezvolte identitatea personală online ca o anexă la cv). Or fi și bloggeri 100% caritabile dar eu nu m-am intersectat cu ei.

În urmă cu câțiva ani citeam pe cineva că dacă vrei să-ți ajuți un prieten la început de drum nu-l stresa cu sfaturi, nu-l încuraja să se împrumute peste puterile lui, nu-i scoate în față riscurile la care s-a expus. El are nevoie de comenzile noastre. El are nevoie să-l ajutăm să câștige singur bani în urma efortului depus. El are nevoie să-i fie și lui recunoscută valoarea muncii.

Mai direct de atât nu știu cum să mai spun. Când intrați pe un blog și citiți ceva care vă este de folos și dați peste un banner publicitar dați click pe el. Din două motive. În primul rând din respect față de efortul depus de cel care a scris acel articol. În al doilea rând din respect față de voi – există posibilitatea ca în spatele acelui banner să găsiți o ofertă conformă cu nevoile voastre.

Aaa. Să nu uit. Să nu trăiți cu impresia că noi ne îmbogățim de pe urma acestor bannere. Costul pe un click din România este de peste 8 ori mai mic decât afară. Asta ca să știți atunci când vă raportați câștigurile la nivelul celor obținute de rudele aflate în diaspora.