Țară, țară vrem copii alăptați în public!

Eu am avut bucuria de a-mi petrece aproape toate vacanțele la țară la bunici. Acolo am învățat să privesc în ochi animalele, să mă bucur de umbra pomilor plantați de bunici și să plantez la rândul meu alți pomi. Acolo am învățat că în natură, la fel ca și-n viață, este extrem de important primul pas. Dacă plantezi un măr pădureț poți să-l îngrijești tu mult și bine că tot pădureț va rămâne. Va fi doar un pom pădureț frumos. Si atât. Este adevărat, poate fi și altoit. Tot acolo am învățat să am răbdare, am învățat să urmăresc cum crește un pom de la an la an. Acolo, la bunici, am învățat să fac ochii cât cepele la fiecare început de drum. Or fi avut ei wc în fundul curții, dar erau mai înțelepți decât mulți dintre cei care și-au trecut numele pe buletinele de vot.

Am încercat și eu să pun cap la cap tot ce văd că se întâmplă în jurul nostru și am ajuns la concluzia că adevăratul motiv pentru nu ne mai înțelegem neam cu neam este unul extrem de simplu: populația. Sper că ați înțeles până acum că toate discuțiile despre conspirații cu scopul de a ne mai împuțina sunt povești. In realitate, toate țările se confruntă cu un ritm alert de îmbătrânire a populației și cu o lipsă a forței de muncă. Chiar și-n aceste condiții, deciziile majore rămân la nivel de discuții. Sunt alte priorități. Mereu se găsesc alte priorități. Ca să revin la înțelepciunea bunicilor, este ca și cum am avea un petec de pământ pe care intenționăm să plantăm o livadă și noi ne concentrăm întreaga atenție pe scos cioatele vechi, pe plantat gazon, pe instalat sistem de udare prin picătură, pe construit gard de protecție, pe pază, pe construit depozite etc. Luăm și terenul vecinului. Ne concentrăm pe orice vreți voi, dar nu și pe plantat pomi. La final vom avea un frumos teren liber perfect pentru o cultură de scaieți. Asta, doar dacă nu ocolim vre-un puiet ieșit din rădăcinele fostei livezi sau dintr-un sâmbure scăpat de o pasăre.

Dorința mea, ca părinte, este să începem să ne apărăm și noi drepturile. Precum deținuții. Este dreptul nostru de a ne crește copiii într-un cadru civilizat și dacă nu luptăm pentru acest drept vom sfârși prin a privi cum vor avea mai puține drepturi decât au avut părinții noștri în copilărie. Prin „a lupta” înțeleg a face propuneri legislative, a-i educa pe cei de lângă noi și a oferi exemple demne de urmat. Lipsa de respect față de copii și părinți este gravă. Inclusiv din partea unor părinți.

A fost o perioadă în care și eu mai credeam că pentru anumite chestii nu este nevoie de un cadru legislativ. M-am înșelat. Este nevoie. Si încă de un cadru foart clar cu amenzi foarte dure. Este nevoie pentru că regula bunului simț este pe cale de dispariție și dacă mai continuăm mult în această direcție vom ajunge să ne fie frică să mai ieșim afară din casă. Cum autoritățile au alte priorități, hai să venim în întâmpinarea lor și să ne apărăm drepturile. Altă șansă nu avem.

De ce susțin legea pentru alăptatul în public?

O susțin pentru că noi ne-am propus să o alăpteze până la 2 ani și am făcut / fac orice îmi stă în putință ca fiica noastră să petreacă cât mai mult timp afară. Va avea suficient timp să stea în fața televizorului și pe net. Acum vrem să iasă afară, să se joace cu copiii, să meargă prin iarbă în picioarele goale, să alerge după pisică, să aranjeze produsele în raft la supermarket etc. Afară. Indiferent de vreme. Ce facem cu Tiți?

In mall, când a fost nevoie, am mers la raionul cu mobilă. Un cadru cât de cât civilizat. Discret. Pat, canapea sau scaun – după preferințe. Nimeni, niciodată nu ne-a reproșat nimic. Am fost norocoși. Mai rău a fost în parc unde am fost nevoiți să alegem una dintre bănci sau să ne retragem în mașină departe de fumători.

Până la votarea acestei legi eu mi-aș dori să se amenajeze niște spații speciale pentru alăptatul în public. Cu toții ne dorim copii sănătoși și soții calme. Hai să facem ceva în această privință! O mamă care alăptează ar trebui mângâiată non stop. Pentru că alăptează. De ce să o exilăm în dormitor? Este o mamă care alăptează. Aaaa, nu este mama copilului tău? Si?!? Este mama copilului alături de care va trăi copilul tău. Este o mamă care alăptează.

Hai să ne aducem aminte de propria copilărie și să începem să fim părinți! De dragul copiilor noștri. Altfel, riscăm să stăm cu coatele pe gard cu ochii înlăcrimați de dorul lor. Hai să demonstrăm că am învățat ceva de la ’89 în coace și să le oferim motive să fie mândri de noi.

Măi copii, spuneți-le părinților voștri să susțină această inițiativă! Pot să intre pe Susține alăptatul în public! și să semneze petiția sau se ducă la șeful lor și să-i propună să amenajeze un spațiu pentru alăptatul în public. De preferat lângă spațiul de joacă pentru copii pentru că mai sunt și mame cu mai mulți copii. Ajutați-i să fie părinți! Vă mulțumesc anticipat.

p.s. Dedic acest articol mamei mele. Mulțam’