Internetul nu este un animal de companie pe care-l putem abandona după ce ne-am plictisit de el
Ne convine, nu ne convine, internetul este un animal de companie alături de care vom convețui mult timp de acum în colo. Cum vom convețui, depinde de noi.
În momentul în care acceptăm să ne împărțim locuința cu un animal de companie ne asumăm și o responsabilitate în plus. Ne obligăm să-i asigurăm constant hrană și afecțiune. Ne obligăm să-l ducem la medicul veterinar ori de câte ori va fi nevoie. Și cel mai important, înainte să luăm această decizie, este indicat să ne documentăm corespunzător despre cum va arăta la maturitate. Indiferent dacă discutăm despre un mic papagal sau un câine de mari dimensiuni. Când sunt mici, cu toții sunt drăgălași și docili. Dar nu vor rămâne mici. Vor crește. Își vor dezvolta personalitatea.
Donez internet agresiv
Am primit internet gratis și l-am hrănit constant cu timp. La început îi dădeam câte 1 – 2 ore pe zi. Comunicare și divertisment. După câțiva ani am început să-i dăm și job. Din când în când îi mai dăn și educație. În medie am ajuns pe la 15 ore pe zi. Din păcate, a început să devină cam agresiv dacă nu-i acordăm atenție. Bipăie. Vibrează. Dacă nu răspundem începe să sune. Au fost înregistrate cazuri în care aprind lumina sau deschid tv-ul la ore fixe. Este dispus să facă orice pentru a-l băga în seamă. A devenit foarte creativ. Ne afișează întâmplător în feed o ofertă publicitară atractivă, un anumit produs la promoție, care, la fel de întâmplător, dispune de o aplicație. De ce să te mai ridici seara din pat când poți să stingi lumina de pe telefon? După ce am schimbat bec-ul și zâmbim bucuroși că am intrat în rândul celor inteligenți cu case smart vedem că avem posibilitatea de a seta să se aprindă lumina automat la o anumită oră. Sau când primim un mesaj pe o altă aplicație.
Vă plac știrile? Vreți să fiți la curent cu ce se mai întâmplă prin lume? Vă recomand un test. Dați click pe un link către un articol de pe un site de știri și cronometrați cât timp vă ia să aprobați / închideți toate mesajele, bannerele publicitare afișate și cât timp aveți răbdare să citiți din articolul respectiv.
Partea interesantă este că am început să discutăm despre marginalizare socială în offline în lipsa unei prezențe active în online. În lipsa întâlnirilor offline, copiii noștri au început să hrănească internetul cu socializare. Ei stau pe net ca să discute cu alți copii. Ei stau pe net ca să vadă clipuri cu familii cu mai mulți copii care comunică între ei. Ei preferă jocurile online în care se pot întâlni cu colegii de clasă. Am inventat fel și de aplicații de control online parental, dar am neglijat faptul că maidanul din copilăria noastră este acum în mediul online.
Internetul este la fel ca un animal de companie.
Avem obligația de a stabili niște reguli clare cât este mic. Dacă așteptăm până când va crește, a se citi până când AI va trece la următoarea etapă, va fi nevoie de un alt set de reguli. Repet. Internetul nu este un animal de companie pe care-l putem abandona după ce ne-am plictisit de el.
