De ce copiii care au acces la televizor și tabletă vorbesc mai târziu
Inainte să citiți acest articol, vă rog să vă gândiți încă de două ori la ce anume v-a motivat să poposiți aici. Vreți să știți de ce televizorul și tableta nu sunt recomandate copiilor care știu să vorbească, pot să vorbească, dar nu vor să vorbească?
Hai să nu mă joc cu nervii voștri. Dacă tot ați ajuns până aici, bănuiesc că sunteți părinți cu nervii întinși la maxim. Sunteți părinți cărora le pasă de proprii copii. Altfel, ați fi dat click pe 10 motive pentru care un azil de bătrâni este sponsorul oficial al echipei naționale de fotbal a României sau pe 15 secrete dezvăluite de către femei de succes.
Adevărul este că m-am folosit de preconcepția voastră ca să vă ademenesc aici. Voi chiar credeți că televizorul și tableta v-au stricat copiii. Ați dat click doar ca să găsiți o confimare. Ați dat click ca să vă completați lista cu 10 motive pentru care internetul este vinovat pentru faptul că pruncii voștri nu vorbesc, chiar dacă știu și pot. Am profitat. Recunosc. Stiți de ce? Pentru că îmi pasă de copiii voștri. Pentru că vreau să vă ajut să vorbiți cu ei.
Vreți să vorbiți cu copiii voștri?
Daa?!?! Bun. Când ați discutat ultima dată cu ei? Când ați ținut cont ultima dată de dorința lor? De ce nu vorbesc? Pentru că nu v-au văzut și nu v-au auzit vorbind în jurul lor. Sau pentru că au ajuns la concluzia că faceți întotdeauna doar ce vreți voi indiferent de ce spun ei. Refuzul de a vorbi nu are legătură cu televizorul sau cu mediul online. Astfel de cazuri au fost înregistrate și înainte ca acestea să fie inventate.
De-a lungul timpului am avut ocazia să discut despre acest subiect inclusiv cu câteva persoane cu diverse diplome înrămate pe perete. La final, am înțeles că în breasla lor există colegi care raportează totul la propria bulă și la bulele celor care o confirmă. Nu acceptă existența altor bule nici dacă îi pici cu ceară.
Hai să luăm o speță. O familie. Soț soție. Ambii angajați în multinaționale. Cariere. Ore suplimentare. Intre două delegații ea rămâne însărcinată. Veselie. Bucurie. Scutece. Biberoane. Scâncete. Gângureli. Cariera îi carieră. Bonă. Bunici. Liniște. Doarme. Crește. Delegațiile’s lungi și dese. Discuții despre copii. Copii comparați. Cum? Al tău vorbește?!?!? Bing. Gata. Incepând de astăzi eu sunt și alfa și beta în familie! Mâine mergem la medic. Si ajungeți la un adult crescut de societate care vă explică ce se află între cele două urechi și că internetul este de vină.
Pentru ei, o familie în care ambii soți au renunțat temporar la carieră de dragul copilului este ceva de domeniul since fiction. E cea mai mare prostie! Cum adică să renunțe amândoi la cariere și să-și crească singuri copilul? Fără bonă? Fără bunici? Să stea unul dintre ei non stop cu copilul? Să discute cu el de dimineață până seara? Să meargă împreună în locuri unde oamenii vorbesc? Să-l încurajeze să-și exprime dorințele? Să conducă cu 30km/h ca să poată urmări gâștele pe marginea șanțului? Să se uite împreună la televizor sau pe tabletă?
Sunt două bule diferite. De aici provin divergențele.
Vreți să vorbiți cu copiii voștri? Vorbiți! Si vor vorbi și ei cu voi. Nu dați vina pe televizor sau pe internet pentru eșecul vostru. Vorbiți! Comunicați! Si, cel mai important, țineți cont de dorințele lor.
Când mai dați peste un articol cu 10 motive pentru care televizorul și calculatorul nu sunt recomandate copiilor care refuză să vorbească fiți atenți la două detalii: câte posturi tv are televizorul și dacă există rețele de socializare pe pc. Unele articole preluate sunt de pe vremuri care nu mai au nimic în comun cu realitatea zilelor noastre.
Acest articol este dedicat mamei mele.
