De la ce vârstă le permiteți celor mici să folosească cuvântul „nesimțit”?

Contrar unor sfaturi primite de la unele rude sau găsite pe internet, eu nu i-am ascuns micuței mele faptul că în jurul nostru sunt și persoane lipsite de omenie sau copii care o pot lovi cu intenție.

Eu am fost întotdeauna de părere că un rahat ascuns sub preș mai devreme sau mai târziu tot se împute. Mai bine recunoști încă de la bun început că este un rahat. Când mă uit la ce este în jurul nostru, de la gumele de igienă dentară pe care le dezlipesc zilnic de pe talpa pantofului și până la atentatele teroriste, mă cam lasă rece toată literatura despre educație și toleranță. Tolerez, tolerez, dar când cei cu omenie ajung să fie minoritari parcă nu prea îmi mai vine să tolerez necondiționat.

Am auzit persoane susținând că noi, românii, am ajuns unde am ajuns pentru că au plecat din țară toți cei care mai aveau un dram de înțelepciune și de curaj. A rămas în țară doar pleava? Mă îndoiesc. Încă mai suntem destui păstrători de omenie rămași în țară. Este adevărat. Unii dintre noi se roagă la pașaport mai des ca la icoană. Fiecare cu propriile dorințe. Sunt în schimb și români care revin în țară dezamăgiți de ce au găsit afară. Au găsit într-adevăr un job mai bine plătit, dar au avut parte și de prea multe bule înguste în interiorul cărora supravețuiau câteva familii.

Este un „nesimțit”!

Am văzut unde duce toleranța necondiționată. Ce putem face? De la ce vârstă le permitem celor mici să folosească cuvântul „nesimțit”? Le tăiem aripile și îi transformăm în adulți lipsiți de onoare sau îi învățăm de mici că în jur sunt și persoane lipsite de omenie?

Eu, de exemplu, mi-am învățat fiica că există și șoferi nesimțiți care nu ne acordă prioritate nici când suntem pe trecerea de pietoni cu căruțul pentru copii. Si … am avut parte de muuulte exemple. Când se opreau și ne acordau prioritate spuneam „mulțumesc”. Când treceau pe lângă noi pe zebră, ne opream și spuneam „nesimțit”. A reținut că pe trecerea de pietoni trebuie să fim mai atenți. Dacă apare un nesimțit fugim repede pe trotuar.

Este un „nesimțit”! se va prinde de tărtăcuța ei și o va ajuta cu siguranță mai târziu. Când va merge în toamnă la grădiniță. Când va naviga pe rețelele de socializare.

Voi de la ce vârstă le-ați permis / v-ați propus să le permiteți celor mici să folosească cuvântul „nesimțit”?

Pentru a evita alte discuții inutile, menționez că sunt împotriva celor care încurajează un vocabular lipsit de omenie (ex idiot, tembel, prost, împelițat etc.).