Voi când v-ați întrebat ultima dată copilul ce a văzut interesant în offline?

Acest articol este dedicat celor a căror viață este dominată de tehnologie. Tata stă pe net. Mama stă pe net. Copilul este dojenit că stă pe net.

Străbunii noștri aveau o vorbă – buturuga mică răstoarnă carul mare. Ei bine, în această confruntare cu tehnologia, în special în familiile cu copiii mai mici, soluția este mai ușoară decât bănuiți. Este suficient să vă propuneți să vă concentrați pe discuții despre subiecte din offline. În loc să discutați despre ce ați văzut la tv, despre un clip pe net sau despre o imagine găsită pe o rețea de socializare mai bine discutați despre câinele vecinului. Sau despre cum ați oprit mașina într-o parcare pentru a admira un apus de soare mirific.

Să luăm cazul clasic. Părinții stau pe net. Fiecare pe smartphone-ul lui. La un moment dat vine prichindelul cu tableta entuziasmat de un clip găsit pe YouTube. Vrea să vă arate noutatea. Vrea să vă arate ce jucărie a scos din cutie un copil. Înainte să apuce să vă spună că-și dorește și el acea jucărie, chiar dacă mai are vreo 3 asemănătoare, se schimbă brusc atmosfera în casă. Părinții lui, calmi până în clipa respectivă, își aduc brusc aminte că nu a făcut baie, că nu s-a spălat pe dinți, că geanta pentru a doua zi nu este făcută, că mai sunt jucării împrăștiate prin casă și… el stă prea mult pe tabletă în loc să se joace cu jucăriile. De preferat, singur.

Dacă vreți să-i ajutați pe cei mici să nu mai petreacă atât de mult timp pe net, încurajați discuțiile despre subiecte specifice offline-ului

Într-o carte, scuze dar nu-mi amintesc titlul, autorul compara tehnologia cu foamea. Dacă cel mic urlă de foame dă-i să mănânce și apoi ai grijă să nu să se mai repete. La fel este și cu tehnologia la copii – dacă ei vin cu tableta în mână și vor să discute despre ceva ce i-a impresionat discutați cu ei despre acel subiect. Apoi mutați discuția pe un subiect din offline. Fuga nu este o soluție constructivă.

Cu toții simțim nevoia să povestim. Mai ales copiii. Folosiți-vă de acest aspect! Încurajați-i să vă povestească ce au văzut pe stradă când au venit de la grădiniță sau de la școală! Veți observa după puțin timp că vor căuta subiecte de discuție. Vor fi mai atenți la ce se întâmplă în jurul lor. Și să rețineți că o simplă pietricică de pe stradă poate fi pentru ei cel mai prețios diamant. Jucați-vă! Intrați în lumea lor!

Înainte să mă contraziceți sau să-mi dați dreptate vă provoc la un exercițiu. Pe cei care sunteți părinți și vă plângeți de timpul petrecut de copii pe internet. Pe parcursul unei săptămâni, ca să prindem și un weekend, cât timp pierdeți cu soția / soțul cu discuții inutile despre politicieni, job-uri, rude etc., și cât timp discutați cu proprii copii? Cu acei copii cărora le limitați accesul la net.

Comentarii

  1. Anna spune:

    Interesant. Mi-am dat seama că nici eu nu empatizez cu copilul în ce privește tehnologia. Și tocmai fiindcă nu mă conectez la el, la dorințele lui, face ca noi doi să vorbim limbi total diferite. Eu o dau înainte că să mai lase tableta și telefonul, el nu și nu și nu. Chiar voi încerca să schimb abordarea.

  2. Tudor spune:

    Tableta o va lasa doar cand va avea o alternativa mai atractiva.

  3. Georgiana spune:

    Copiii ca copiii, dar ce facem cu partenerul? 🙁

  4. Tudor spune:

    Negociati o intelegere in aceasta privinta. De exemplu, cand sunt la volan, eu vreau ca buna mea sotie sa discute cu mine nu sa stea cu ochii in telefon.

  5. Mioara spune:

    eu i-am incurajat sa stranga frunze de diverse culori, pietre de diferite forme si marimi, ghinde, ace de pun. Avem in casa un colt dedidat pentru natura.. Acolo este locul lui preferat de joaca. Libera.

  6. Costel spune:

    Mai bine ai intreba cand au vazut ceva in offline. Casa. Garaj. Masina cu geamuri fumurii. Scoala. Masina. Curs extrascolar. Masina. Sala desport. Masina. Garaj. In zilele de sarbatoare se mau adauga si cateun mall, o sala de cinema, un metrou.
    .
    Am colegi de munca care nu vad cu zilele lumina soarelui garag casa, masina, garaj birou. Imi este mila de copii lor crescuti de bone doar in casa..

  7. Luiza spune:

    Articolul tău îmi aduce aminte de propria copilărie. Ieșeam în parc cu tatăl meu. Era cardiac. Când oboseam mă retrăgeam lângă el pe bancă și începeam jocul nostru preferat. Alegeam o persoană și spuneam pe rând câte un indiciu până când se apropia de noi. Regula era să găsim cât mai multe indicii. Râde. Are mustață. Are o pungă. În pungă e o sticlă de lapte. Are un pantof de-un fel și unul de-un fel (am râs cu hohote în ziua respectivă).

    După atâția ani am clipe în care mă trezesc că mi se opresc ochii pe o persoană și enumăr indicii. De una singură. Aștept să spună și el. De ce nu spune? De ce nu se joacă cu mine??!?!?!?

    Unui copil care are cu cine să se joace nu-i pasă de internet. Nu internetul le distruge viața, ci lipsa noastră de creativitate.

  8. Daria Zinovia spune:

    Povestiți-le ceva hazliu sau inedit ce tocmai vi s-a întâmplat. Râdeți împreună cu ei și veți avea copii luminoși şi bucuroși.

Postează un comentariu


Articole învecinate