Colegiul Medicilor din România ne avertizează: Stop diagnostic pe net! Mergi la cabinet!

Colegiul Medicilor din România a lansat astăzi campania „Stop diagnostic pe net! Mergi la cabinet!”, pentru a trage un semnal de alarmă cu privire la înmulţirea cazurilor în care pacienţii se consultă mai întâi cu prietenii din mediul online și ajung la un cabinet medical uneori prea târziu.

Acest semnal de alarmă este nou poate pentru români. In Franța, de exemplu, Ministerul Sănătății (sau cum i se spune acolo) a discutat în urmă cu câțiva ani la cel mai înalt nivel despre impactul „medicilor” online asupra societății. Am pus ghilimele pentru că pe internet sunt recomandări medicale postate de către medici, dar și informații greșite sau incomplete postate doar de dragul monetizării online. Medicii francezi au ajuns atunci la concluzia că cea mai eficientă soluție este să vină în mediul online cu informații de calitate postate de către medici pe site-uri / bloguri personale sau de către instituții. Tendința evidentă de informare pe internet nu poate fi ignorată sau limitată. Singura metodă era să vină cu o alternativă la informațiile neconforme existente pe internet. Dacă au o alternativă, cei care doresc să se informeze, vor alege o sursă credibilă.

Spre deosebire de colegii lor francezi, Colegiul Medicilor din România a decis să lupte împotriva valului.

„Medicii din România se simt şi sunt responsabili de securitatea sanitară a cetăţenilor, a pacienţilor. Chiar dacă noi, CMR, nu avem astăzi o cercetare statistică – profesionistă sau nu – asupra acestui subiect, ştim cu toţii din practica de zi cu zi că avem tot mai mulţi şi tot mai adesea pacienţi care doresc să îşi ia infomaţii, diagnostice şi terapeutice din medii neconvenţionale, în speţă internetul şi reţelele de socializare, dar nu exclusiv”, a declarat Preşedintele Colegiului Medicilor, Gheorghe Borcean.

Stop diagnostic pe internet!

In momentul în care există un decalaj enorm între sistemul medical românesc și cel din țările învecinate, fie-mi cu iertare, prefer să mă documentez pe internet. Stim cu toții ce deficit de medici cu omenie există în țara noastră. Există un decalaj enorm inclusiv între spitalele din capitală și cele din provincie. Au mai rămas și medici care încă își mai respectă jurământul. Inclusiv medici tineri. Nu au plecat toți. Dar sunt foarte puțini. Eu cum îi pot recunoaște? Cum pot ști dacă ceea ce fac este tot ceea ce se poate face? Nu ce se poate face la noi, din motive de dotare sau de sistem. Ce se poate face. Astăzi. Măcar în UE.

Fiți atenți la „diagnostic”. Nu spun să nu ne consultăm între noi pe rețelele de socializare. Spun să nu ne alegem singuri diagnosticul în urma acestor discuții. Si dacă medicul la care mergem este cu gândul la colegii lui plecați peste graniță și puțin îi pasă de noi? Aici nu discutăm despre o mașină cu care pot reveni a doua zi la service dacă simt că tot nu merge cum trebuie. Aici discutăm despre sănătate. Sănătatea noastră. A familiei noastre. A prietenilor noștri. Fiecare secundă este importantă.

Să mai spun că prin alte locuri se discută despre diagnostic pus pe internet la distanță? Pacientul folosește acasă un dispozitiv care preia anumite date, le trimite online unui cabinet medical unde sunt interpretate și primește un diagnostic. Pe internet. Simplu. Este un alt motiv pentru care această asociere nu mi se pare chiar atât de inspirată.

Mergi la cabinet.

La care cabinet? Bine. Accept. Renunț la stat pe net cât timp mă doare spatele. Si? Unde merg? La care cabinet? La cel unde este lipit pe ușă că singurul medic de specialitate din spital este plecat în concediu? Sau la cel la care trebuie să mă duc la miezul nopții să stau la coadă ca să prind un amărât de bon de ordine? Eu locuiesc într-un municipiu. Mă rog, unii spun că este mai rău decât în alte comune din țară. Asta e o altă poveste. Eu am fost luna trecută la 5 dimineața la spital pentru un bon de ordine. Dar un bătrân abandonat de copii într-un sat de munte ce poate face? Cu ce vine el la oraș cu noaptea’n cap ca să prindă un bon de ordine? Nu are cum. Stiți ce face? Iși ia icoana de pe perete și începe să se roage. Doar atât poate face. Să sune la 112? Vin doar dacă este grav. Pentru medicină preventivă nu se deplasează.

La care cabinet? La cel al medicului de familie sau direct la spital? Ultima dată am așteptat câteva zile până și-a revenit sistemul cu cardul de sănătate și alte câteva până când s-a întors medicul de specialitate din concediu. Norocul meu că era vorba doar de un consult periodic. Preventiv. Dar dacă era mai grav? Am înțeles. Puteam merge direct la urgențe. Intram cu o boală și ieșeam cu cel puțin două.

Despre atitudine pozitivă și individualism.

Mă înclin în fața medicilor care reușesc să mențină vie cea mai firavă speranță de însănătoșire la pacienți. Mai ales atunci când întrezăresc deja capătul firului de pe fuior. Nu intru în detalii. Cei care știți la ce mă refer înțelegeți. Cei care nu știți nu veți înțelege din cuvinte. Atitudinea pozitivă face diferența dintre un medic și o persoană care a absolvit ceva de medicină. Fără stop.

Cei mai vulnerabili în această discuție sunt cei care s-au închis în carapacea lor. Cei care citesc tot ceea le pică în cale pe internet despre suferința lor. Nu comunică cu nimeni. Sunt doar consumatori. Azi își pun un diagnostic. Mâine altul. Ei au pierdut pasul cu mediul online. Ei sunt cei care au nevoie de noi. De prieteni. Mergeți la cabinete!

Vă recomand și articolul Internetul și ipohondria scris prin 2009. Acum suntem în 2017. Zic și eu.