De când stau pe net, am avut parte de câteva lansări și decăderi de proiecte online. Pe unele am preferat să le urmăresc de la distanță. Altora le-am bătut în formularele de înscriere și mi-am făcut cont. În timp, am învățat că nimic nu este gratis. De fiecare dată când văd ceva gratuit caut în jur ceva ce mi-a scăpat ochilor la prima vedere. Acel ceva, de regulă, este cel ce-i completează proiectului respectiv principalele resurse. Nimic nu e gratis. Rețineți acest aspect pentru că vremurile ce vor să vină se preconizează a fi cam tulburi.
Pentru mine, rețelele de socializare sunt precum restaurantele din oraș. Niște locații în care mă pot întâlni cu prietenii. Schimbăm o vorbă. Ne lăudăm cu videourile sau fotografiile făcute în ultimele zile. Mai cerem câte o recomandare. Discuții. Ca între prieteni. Voi, săptămânal, mergeți în fiecare restaurant din orașul în care locuiți? Facem excepție de pandemie, mască și tot ce ține de această răscruce de vremuri. Faptul că sunt mai multe restaurante în oraș vă motivează să le luați la pas pe toate în fiecare săptămână? Eu unul nu am tip pentru așa ceva. M-am limitat la câteva. Nu am timp. Nu am curiozitatea de a le testa pe fiecare în parte.
Adevărul este că rețelele de socializare aflate la început de drum le oferă o serie de avantaje primilor sosiți care reușesc să atingă anumite obiective. Merită să investești într-un proiect nou? Nu există răspuns la această întrebare. La început. Abia peste câțiva ani putem face o analiză. A meritat. Nu a meritat. Dar atunci … acele avantaje de bun venit sunt deja istorie. Este un risc. Cine nu riscă nu câștigă. Am mai auzit asta. Și cu noi cum rămâne?
Noi suntem moneda de schimb. Cei care ni le recomandă sunt niște investitori. Ei investesc în unelte online. În propriile unelte online.
Clubhouse e cel mai bun exemplu…