Ne plângem de dependența de smartphone dar ne optimizăm conținutul pentru el

Suntem dezamăgiți când ne vedem prietenii și concetățenii dependenți de smartphone, dar ne optimizăm non stop conținutul pentru smartphone.

La unul din primele cursuri de marketing la care am participat ni s-a spus că toate manualele de marketing ar deveni hârtie igienică dacă toți cumpărătorii ar începe să-și folosească tărtăcuțele. Nimeni nu ne obligă să băgăm mâna în portofel. Sau, mai nou, să ne apropiem portofelele. Ei doar ne induc o anumită nevoie. Si lașii de noi începem să ne simțim vinovați dacă mergem cu aceeași mașină de 10 ani sau nu am plecat în concediu peste graniță de două ori în acest an. Bag de seamă că la fel stau lucrurile și în ceea ce privește smartphone-ul. Pe de o parte ne plângem că îi acaparează pe cei din jurul nostru, dar nu ezităm câtuși de puțin să ne conformăm indicațiilor de a ne optimiza blogurile pentru smartphone.

dependenta

Azi dimineață m-am uitat pentru prima dată după câteva luni pe rapoartele de trafic ale acestui blog. Cam 50% din el provine de pe dispozitive mobile. Recunosc. Si eu mi-am optimizat blogul pentru smartphone. M-am conformat. Riscam să fiu penalizat de mărețul google. Săptămâna trecută eram pornit împotriva celor care concep spoturi publicitare lipsite de etică. Si eu ce fac? Mă comport la fel ca ei. Nu-mi pasă cine și de pe ce îmi accesează blogul. Ar trebui să mă simt vinovat dacă o mamă îmi citește de pe smartphone un articol postat în Digital parenting în timp ce puștiul ei stă lângă ea pe bancă în parc și se uită la doi pensionari cum joacă table? E alegerea ei. Eu mi-am făcut partea mea de blogger. De ce să mă simt vinovat? E copilul meu?

Am observat că, de dragul promovării naturale pe rețelele de socializare, unele restaurante și terase au început să ne ofere câte ceva din partea casei dacă le spunem prietenilor unde suntem. Nu avem wifi – vorbiți între voi. Pe afișul de la intrare. Mulțumesc, am abonament cu net inclus. La două beri și-un like aveți o bere din partea casei. Pe afișul din interior. După câteva beri ne scoatem telefoanele din buzunar, facem o poză de grup și începem să dăm cu toții like. Bifăm unde suntem. Încă un bax, băiatu! Aaaa, am înțeles. Cumpătare. Scoatem telefoanele, facem poza, dăm like-urile și le băgăm înapoi în buzunare. Fără să ne citim mesajele? Fără să vedem cine și ce ne-a mai comentat pe paginile personale? Si noi avem nevoie de reach.

Când ați fost ultima dată la un eveniment în offline? V-ați întrebat vre-odată de ce toți cei care trec pe la microfon ne provoacă la like-uri și hashtag-uri? In loc să ne îndemne să ne dăm telefoanele pe silent ca la teatru ei ne îndeamnă să le ținem cât mai aproape și să ducem informația pe toate rețelele de socializare. Texte. Fotografii. Video. Influencer este cel care transmite primul. Stăm cu o ureche la ce se discută în sală și cu un ochi la ce scriem pe smartphone. Chiar dacă suntem în mijlocul programului de lucru. Contează? Nu. Sunt și persoane care se află în mijloacele de transport în comun, care așteaptă un taxi sau stau la coadă la mall. Sunt și persoane care taie frunză la câini.

M-am încălzit. Hai să merg mai departe. Sunt singurul care a observat că cele mai apreciate proiecte online dispun și de o aplicație pentru smartphone? Acolo este traficul cel mai ridicat. Pe smartphone. Website-ul este depășit. Aplicațiile sunt pe val. Toată lumea are smartphone. O aplicație cu mesagerie garantează succesul. Nu contează dacă cel care primește mesajul se află la volan, doarme sau citește o carte. Trimiți mesajul. Se aude bzzz și gata. Pune mâna pe smartphone și deschide aplicația.

Cei mai dragi îmi sunt cei care pe la diverse întâlniri spun că sunt dezamăgiți de cei cărora li s-a lipit smartphone-ul de palmă dar care nu pot rezista câteva minute fără să butoneze ceva când n-au altceva de făcut. De exemplu, când așteptați taxiul voi ce faceți? Scoateți telefonul. Comandați un taxi. Aveți câteva minute libere și un smartphone în mână. Ce faceți? Mai butonați ceva până ajunge mașina sau îl băgați în buzunar și vă uitați la copacii din fața voastră?

Celor cu timp liber mai mult le recomand următorul articol postat în urmă cu câteva zile pe theguardian.com: ‘Our minds can be hijacked’: the tech insiders who fear a smartphone dystopia.

Comentarii

  1. Andreea-Carmen spune:

    Foarte fain ai scris! Și câtă dreptate ai…eu îmi propun ca măcar în weekend să-l mai las jos, uneori îmi iese, alteori nu…

  2. De multe ori aud cum mulți oftează după cât ținea bateria la Nokia. Dar atunci foloseam mobilul pentru a comunica prin voce și sms.
    Acum? Facebook, Net, Instagram, Hărți, Wapp, Twitter, Messenger, LinkedIn, Snapchat, Waze, mobile banking și câte alte aplicații / rețele / jocuri etc.
    Și da, mulți, inclusiv pe stradă, privesc ecranul propriului mobil decât să se uite pe unde merg. Prin restaurante la fel.
    Nu mai au ochi nici pentru a citi îndemnul de pe ziduri: „privește cerul!”

Postează un comentariu


Articole învecinate